”Dreptul” de a umili

Umilirea a însoțit poporul român în toată istoria sa, cu intensități diferite în funcție ”de toanele” celor care conduceau acest proces, dar și de gradul de acceptare a victimelor care se complăceau după deviza: ”capul plecat sabia nu-l taie”. Ne-au umilit cuceritorii vremelnici (turci, ruși, austrieci etc.), dar și mai dureros fiii poporului român ajunși sau numiți în funcție de decizie. Când imperiile care ”făceau jocurile” în spațiul românesc au dispărut (otoman sau austriac) ori s-au retras (rus) nu am mai putut da vina pe tagma invadatorilor. Dar umilirea populației a continuat cu ”forțe locale” sau cu străini de la care ”am cerșit” aproape desconsiderarea și privitul de sus. Cred că sub acest aspect suntem unici în Europa.

Revenind la titlu, aș vrea să arăt cine sunt ”umilitorii” după părerea mea, că umiliți suntem toți ceilalți. Un coleg înainte de 1990 ce spunea ”fie șeful cât de mare, este unul și mai mare”! Deformați de secole de supușenie umilă, românii au dezvoltat o altitudine ce ar putea fi rezumată prin: ”pupat pantoful șefului și călcat în picioare demnitatea subordonaților”. Se întâmplă în toate domeniile, de la politică, administrație, societăți comerciale (de stat sau private), armată etc. Culmea că această stare de fapt este percepută ca normalitate de majoritatea românilor! Cei care se revoltă și refuză umilirea sunt catalogați drept rebeli, contestatari de profesie sau chiar nebuni fără acte medicale.

Până și protestele de stradă generate de o situație umilitoare sunt organizate și finanțate de ”sus”. Proteste cu voie de la ”împărăție”. În general cei care protestează nu cunosc decât din bârfă ce îi mână ”în luptă” și ce ar vrea să schimbe. Protestele împotriva OG 13 și OG 114 sunt un exemplu: 99% din protestatari nu citiseră respectivele acte normative! Dar, dacă-i ordin (de la servicii?) și avem președintele în frunte o facem cu entuziasm. Iar profitorii politici sunt marii câștigători.

Umilința pe care o suferă ”cetățeanul simplu” este generată de altitudinea funcționarului public, a patronului, a celor ajunși, dar mai ales a clasei politice. Pentru că politicienii pun pe locuri eligibile în alegeri sau numesc persoane care ”ne pun la colț” inclusiv în momentele în care plătim taxe. Mergi cu banii să plătești și ești tratat ca un cetățean care miroase neplăcut.

Ce trebuie făcut pentru a contracara cu mijloace legale, dar și morale umilirea zilnică a cetățeanului și a țării în relații internaționale? În primul rând să cunoaștem și să cerem respectarea legilor naționale ce ne apără drepturile și să facem cunoscute ofensele umilitoare la care suntem supuși. Ar trebui în special în presă, că de ea mai țin cont!

Pe plan internațional ”eșecul Shengen” ne arată că ne arată că cei care ne conduc nu cunosc legile UE, nu au cerut aplicarea lor și, în general, nu le pasă. Dar spune Președintele: nu este nici un vinovat în România! Austriecii și olandezii ne-au umilit, iar ”iluștrii reprezentanți ai României” nu au avut habar că vor să o facă. Și nu au făcut plângere la Tribunalul European pentru că a interzis tot Președintele.

Obsesiv, voi repeta că ieșirea din umilința la care suntem supuși o poate face EDUCAȚIA. Nu dat cu ”parul”, nu înjurături, nu bârfe de babe. EDUCAȚIA te face să-ți cunoști drepturile și să dai răspunsul cuvenit aroganților ce ne umilesc. 

Dan Strutinschi

p.s. Prezentatoarele TV ne dau legătura cu reporterii din teren spunând că aceștia ”știu totul despre….”. Fetelor, doar politicienii știu totul. Sau vreți să lansați reporterii în politică? O.K. Sunt destule cazuri deja!