Constantin MOLDOVAN

În zilele de 1 și 2 aprilie 2023 a avut loc FESTIVALUL NAȚIONAL AL OUĂLOR ÎNCONDEIATE, ediția a XVIII-a, eveniment organizat de Primăria și Consiliul Local Ciocănești în parteneriat cu Consiliul Județean Suceava. 

Am fost acolo și - mulțumindu-i pentru invitație primarului Radu Ciocan - pot spune că respectivul eveniment este, fără îndoială, un regal al celor care își pun priceperea în slujba meșteșugului acesta atât de frumos, delicat, dar în același timp destul de anevoios, al încondeierii (împistritului) ouălor. 

Astăzi voi vorbi, însă, despre o întâmplare, neîntâmplătoare, petrecută în cadrul Festivalului mai sus amintit, mai exact despre lansarea volumului de poezie, cu numărul 26, intitulat ,,JUCĂTORUL’’, al poetului humorean Sorin Poclitaru, volum apărut la Editura ,,SMArt’’ din Gura Humorului. Mi se pare că - reiau cele spuse cu ocazia lansării - titlul cărții îl caracterizează destul de bine pe autor, acesta fiind un jucător pe tărâmul metaforei, al cuvântului scris și rostit, un prieten al rimei și al versului ce curge lin în inimile celor care lecturează cu sufletul. Mă refer aici la poezia de dragoste scrisă de Sorin, pentru că el este și un împătimit al pamfletului. Chiar aminteam că e destul de greu să pricepi unde se află granița dintre omul hâtru care - dând dovadă de un debordant simț al umorului - ironizează tarele unei societăți ce oferă, oricum, subiecte cu duiumul și omul sensibil care zugrăvește iubirea în așa fel încât ai tinde să crezi că este un romantic incurabil. Vorbind despre cartea lui Sorin Poclitaru am avut onoarea să fiu pe aceeași scenă cu teologul și scriitorul Constantin Hrehor și cu Călin Brăteanu, directorul Centrului pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Suceava, aceștia reușind să transmită bucuria întâlnirii cu poezia în rândurile celor prezenți, dând dovadă de măiestrie în luările de cuvânt pe marginea volumului despre care se făcea vorbire. Dorindu-i lui Sorin Poclitaru succes în tot ceea ce-și propune să realizeze bine și frumos, vă las, iubiți cititori ai rubricii ,,Cioburi de metaforă’’, să pătrundeți gândurile poetului citind poeziile pe care le-am ales pentru astăzi…  

BUCURIE ÎNTÂMPLATĂ

Umblă soarele prin mine îmbrăcat în primăvară, 

Sângele-i arată calea către inima-mi de fier, 

Dimineața-mi urcă-n suflet și către apus coboară, 

Ca o punte care leagă pământescul lut de cer. 

Mă împunge între coaste cu mlădițe înfrunzite 

Și în piept îmi pune păsări care cântă despre zări 

Și-mi înfige-n ochi lumina, raze lungi și ascuțite, 

Care-mi urcă prin artere ca pe nevăzute scări. 

Miere-mi curge în retine, caldă, galbenă, curată, 

Vindecând, în iriși, urma iernii care a trecut, 

Ca un zâmbet ce se-ascunde într-o lacrimă de fată, 

Ce-nflorește înlăuntru, dar rămâne nevăzut. 

Doamne, câtă bucurie ai lăsat să se întâmple, 

Ce risipă de petale și de muguri în copaci, 

Lasă-mi inima să cânte și de viață să se umple 

Și fă-mi trupul zvon de vânturi când în floare mă prefaci. 

VIAȚA CA O IARNĂ 

Închipuie-ți viața ca pe o iarnă: 

Fulgii sunt anii ce curg 

Neopriți, nestingheriți, mai iuți 

Sau mai înceți, după cum se adună. 

Urmele din zăpadă sunt oamenii ce au trecut 

Prin anii iernii tale, 

Iar frigul - frigul e dragostea ce ți-a ars ochii 

Și inima, și obrazul, și mâinile, 

Iarnă de iarnă, viață de viață, 

Până ce 

Primăvara a venit, a adunat toți anii tăi și, 

Topindu-i, i-a făcut apă vie.

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!