Sentimentul rușinii și politica

Într-o societate „așezată”, în starea de „normalitate” atât de clamată și dorită în anii ’90, regulile scrise, dar mai ales cele nescrise de conviețuire, trebuie respectate, dacă vrei să fii în rând cu lumea! Încălcarea normelor de conviețuire atrag răspunderi legale, oprobiu public și diferite forme de marginalizare socială! Cu alte cuvinte, puțini vor să mai „aibă de-a face” cu „oaia neagră”!

Reacția deviantă în sens negativ și urmările sale în „ochii societății” poate fi  rezultatul unui calcul greșit sau al unei acțiuni negândite! În aceste cazuri rezultatele vor crea un sentiment de jenă, de rușine și, în mod normal, dorința de a corecta, de a explica eroarea și a prezentării de scuze!

Ceea ce am prezentat mai sus este o evoluție firească și normală în viața societății umane în aproape toate aspectele sale. Am spus „aproape” pentru că avem zone sociale în care recunoașterea greșelii și rușinea generată de ea sunt absente! Mai mult, se încearcă acoperirea realității prin explicații fanteziste sau învinovățirea  altora! Oricum, sentimentul rușinii nu este prezent!! Aceste abordări diferite (adică încălcări) ale normelor de viață socio-economică le-am observat în zona „afacerilor” (citește „țepuire”) și în cea politică! Nici administrația sau justiția nu sunt deloc „rușinoase” când, voit sau nu, „dau cu bâta în baltă”!

În acest articol mă voi referi la manifestarea rușinii în viața politică în momentul în care actorii și decidenții greșesc sau, mai grav, ies la iveală fapte și vorbe ale căror autori sunt, ceea ce nu ar vrea cu nici un chip, să fie publice! Sunt experți ai „făcutului din vorbe” (deci minciuni) și mizează pe realitatea că poporul votant uită! Nici nu le trece prin minte (diferită de a celor mulți!) să-și ceară scuze pentru „lipsuri și neîmpliniri”, cum se spunea la PCR! Peste un timp vor relua aceleași promisiuni aberante (adică minciuni!) și, din păcate, din nou cu succes electoral!

De la procesul tovarășului Postelnicu, care a declarat în fața „onoratei instanțe” că „a fost un dobitoc”, nu am auzit nici o recunoaștere a unui eșec vizibil! De rușine nu am auzit absolut deloc, nici în cazul în care D-l Președinte ne spune că țara pe care o conduce („pas cu pas”) a eșuat! Vinovații nu sunt în România!! Oculta mondială, americanii, UE etc.!

Pe Rareș Bogdan nu-l încearcă sentimentul rușinii pentru cele 30 de zile în care spunea că va elimina „pensiile nesimțite”; termenul a trecut de zeci de ori! Și fără rușine ne tot promite și simulează jalnic priceperea și interesul.

Rușinea ar trebui să-i determine pe cei care au ratat jalnic accederea în zona Schengen a României să-și dea demisia, cu Herr Klaus în frunte, „ca cel mai cel reprezentant” al țării! Le este rușine celor care nu au reușit (sau nu au cerut cu adevărat!) eliminarea obligativității vizelor pentru SUA, „partenerul strategic”! Domnule profesor Iohannis, ce notă meritați, pe lângă șăpcuță?

Ce este de făcut? Protestatarii strigă în fața instituțiilor: „rușine să vă fie”! Credeți că le este? Eu nu cred!

Subiectul poate fi continuat la nesfârșit, dar spațiul nu-mi permite! Nu mi-e frică să numesc actorii fără „darul rușinii” din politică, administrație, justiție, diplomație etc..

Am remarcat că și Rusia este „fascinantă”, nu doar țara noastră! Într-o republică autonomă din Siberia, familiile celor plecați pe front primesc o oaie, un sac de cartofi și varză la discreție, ca o justă compensare. Probabil este rentabil să schimbi berbecul recrutat cu legume și o oaie ce dă lapte! Politicienii cu ce se schimbă pe la ei? Poate ne inspirăm și noi!!

P.S. De ce angajații de la firmele de pază merg cu mâinile depărtate de corp, ca atunci când cară doi pepeni de 8-10 kg? Vor să ne impresioneze sau sperie? Sau se pregătesc de furat pepeni la toamnă?

Dan Strutinschi