Importanța vitaminei C

Fiziologul Albert Szent-Gyorgyi, care în 1937 a primit premiul Nobel pentru că a descoperit vitamina C, a povestit următoarea anecdotă: „Domnul X are un deficit de vitamina C și contractează o răceală. Răceala duce la pneumonie. Domnul X moare, iar cadavrul este dus la morgă… nu cu diagnosticul lipsă de vitamina C, ci cu diagnosticul pneumonie. Asta nu mai contează pentru el, dar contează pentru restul omenirii care are o gândire și o judecată eronate în ceea ce privește vitaminele”.

Poate mulți dintre noi nu suntem conștienți că ingestia dozei zilnice recomandate încă din 1970 de Organizația Mondială pentru Sănătate, de numai 45 mg de vitamina C, nu face nimic de a ne feri de răcelile comune și de bolile degenerative, nici nu ne oferă o protecție antioxidantă reală ori capacitatea de a preveni bolile. Această cantitate mică nu reprezintă, de fapt, decât minimul absolut necesar pentru prevenirea scorbutului, o boală provocată de lipsa vitaminei C, care răpunea marinarii din secolul al XIII-lea în voiajele lungi în jurul lumii.

Vitamina C întărește vasele capilare și pereții celulari dându-i corpului posibilitatea de a produce o cantitate maximă de colagen, acesta formând țesutul conjunctiv al sistemului vascular. Astăzi, în ciuda tehnologiei avansate, murim iarăși din cauza unor boli care presupun lipsa cronică de vitamina C. Aceasta se distruge prin pasteurizare și prin gătirea alimentelor. Cum multe persoane consumă în principal alimente gătite și procesate, în combinație cu un stil de viață stresant și toxic care și el epuizează vitamina C din țesuturi, incidența bolilor cardiace este în creștere.

Linus Pauling, singurul om care a câștigat două premii Nobel neîmpărțite cu alții, a remarcat că „aproximativ 10.000 de bebeluși mor anual din cauza sindromului morții subite la sugari”, în timp ce medicul australian Archie Klokerinos, susținător al teoriei lui Linus Pauling despre faptul că multe boli rezultă din supraproducția de radicali liberi și, în consecință, pot fi prevenite sau tratate cu vitamina C, a afirmat: „Cunoaștem cauza sindromului morții subite la sugari. Putem să îl prevenim și am făcut-o. Totul se datorează vitaminei C. Nefolosirea ei înseamnă că decesele vor continua.”

Cercetători de frunte în domeniul vitaminei C, ca Linus Pauling, Matthias Rath, Saul Goodman și alți medici nutriționiști, atestă cu toții că megadozele, adică dozele ortomoleculare de vitamina C, pot să remită multe boli cardiace și să ajute la tratarea a numeroase forme de cancer. Mulți cercetători recomandă 2-3g de vitamina C zilnic pentru combaterea îmbătrânirii și prevenirea afecțiunilor grave și eliminarea poluanților din mediu, precum metalele grele.

Într-un interviu din 1994, acordat cu puțin timp înainte de a muri, doctorul Pauling spunea: „Dacă ești predispus la o boală de inimă sau dacă în familia ta există o istorie de boli cardiace, dacă tatăl tău sau alți membri ai familiei tale au murit de atac de cord, accident vascular cerebral sau altceva de genul acesta, ori dacă suferi chiar tu de un atac de cord minor, atunci ai face bine să iei vitamina C și lizină.”

În zilele noastre vitamina C se folosește terapeutic fără riscuri împotriva îmbătrânirii, ca antioxidant și antibiotic, dar și pentru tratarea alergiilor, stărilor inflamatorii, pentru stimularea imunității, detoxifiere, adjuvant în bolile cardiace și pentru reducerea colesterolului, în chelare – îndepărtarea metalelor grele – și pentru prevenirea bolilor de toate tipurile.

Formele naturale de vitamina C sunt întotdeauna cele mai bune, disponibile în alimente precum fructul brazilian kiwi, camo camo, acerola, măceșele, cătina, pătrunjelul, broccoli, varza roșie, ardeiul gras, coacăzele negre, aronia etc. De asemenea, sursele alimentare de vitamina C conțin cantități prețioase de bioflavonoide care se asociază în mod natural cu vitamina C în natură și sporesc eficiența acesteia. Pe lângă consumarea acestor superalimente naturale, putem mări aportul de vitamina C cu ajutorul dozelor de vitamina C ortomoleculară ce pot lua următoarele forme: acid ascorbic – forma originală și cea mai brută de vitamina C, pe care numeroși cercetători o recomandă și astăzi ca fiind la fel de bună ca celelalte forme și cea mai puțin scumpă; ascorbați minerali – săruri ale acidului ascorbic în compunere cu minerale precum calciul, magneziul, potasiul, sodiul și zincul; ester C – o formă mai scumpă de vitamina C nonacidă, apreciată în special de cei cu stomacul sensibil; vitamina C lipozomală – formă nouă ce folosește tehnologia de încapsulare lipozomală.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com