Pe copiii din Pătrăuţi nu i-a aşteptat nimeni cu flori în prima zi de şcoală

Prima zi de şcoală într-un sat aflat doar la 10 km de Suceava spulberă clişeele legate de „emoţiile primului sunet de clopoţel”, ”bucuria revederii cu colegii şi profesorii”, momente festive şi altele din acelaşi registru, cu care ne bombardează jurnalele de ştiri. La şcoala din Pătrăuţi n-am văzut multe chipuri de copii marcate de emoţii şi nerăbdare şi nici n-am remarcat vreo grijă specială a autorităţilor pentru a le face celor mici ziua plăcută la şcoală. Pentru deschiderea oficială a anului şcolar anunţată pentru ora 10.00, copiii şi părinţii au început să se adune de pe la 9.00 pe tăpşanul dintre şcoală şi primărie. Coşurile de gunoi din jur dădeau pe dinafară de resturi adunate de cel puţin 4-5 zile, printre maşinile parcate pe terenul alocat ieri momentului festiv resturile de ambalaje erau omniprezente, iar în dreptul terenului de sport era deja instalat ”parcul de distracţii” pentru Ziua Comunei, ce va fi sărbătorită mâine. Pătrăuţiul s-a pregătit mai intens pentru bâlci decât pentru prima zi de şcoală. ”Hramul e pe 14 septembrie. Școala începea pe 15, acum a început pe 12, dar hramul tot pe 14 a rămas”, se scuză primarul Adrian Isepciuc pentru ”lanţurile” şi caruselul autorizate lângă gardul şcolii.

Copiii – unii în uniforme, puţini, alţii cu haine viu colorate, curaţi toţi şi mulţi cu flori în mână. Tradiţionalele „flori pentru Doamna”. Rupte proaspăt din grădină sau buchete de florărie, după bugetul familiei.

”Chiar dacă suntem ţigani, la şcoală venim curaţi. Bani de flori nu avem”

Andreea are trei trandafiri. Roşii. E în clasa a VI-a. Nu are acasă flori, i-a dat o mătuşă, pentru prima zi de şcoală. O întreb ce face cu trandafirii. Mă priveşte mirată. ”E prima zi de şcoală şi mi-e dragă Doamna. Pentru ea i-am adus”, răspunde. Îmi mai spune că vrea să fie învăţătoare şi să predea copiilor din sat.

Daria are un singur trandafir alb. În ce clasă e? Nu ştie. ”Cum nu ştii?!” ”Am rămas corigentă, nici nu ştiu dacă trec clasa”. Începe să învârtă trandafirul în mână, mai, mai să-l lase fără petale. "Nu-ţi place şcoala"?, întreb. ”Ba da, îmi place să învăţ, dar nu pot. Nici să citesc nu ştiu”, îmi dezvăluie dintr-o suflare. Trandafirul e în pericol maxim să se frângă în mâinile agitate ale copilei. ”Am avut un unchi care mă ajuta la lecţii, dar după ce a plecat el în Spania n-am mai ştiut nimic”, mai spune fata. Trandafirul e pentru Doamna. Dacă va fi diriginta de la clasa a V-a sau cea de la clasa a VI-a, mai are puţin de aşteptat până să afle.

Tabita a pregătit buchetele pentru şcoală şi grădiniţă de duminică seara. Le-a cumpărat de la florărie, din Suceava, câte unul pentru fiecare dintre cei trei copii pe care i-a însoţit ieri la şcoală.

Nu toţi copiii au venit însă cu flori la şcoală. Georgeta Burduja are cinci şcolari în casă. Cel mic, Iustin, a început clasa zero. Costum negru, papion în două culori, ne spune că e curios cum va fi la şcoală. ”Chiar dacă suntem ţigani, la şcoală venim curaţi. Bani de flori nu avem, că trăim pe alocaţie şi ajutor social, dar eu cred că important nu e să venim cu flori, ci să vorbim frumos”, spune femeia.

La şcoala din Pătrăuţi, copiii romi sunt majoritari. Directorul Lucian Vasile Rusti afirmă că aproximativ 60% dintre elevi sunt de etnie romă, chiar dacă nu şi-au declarat apartenenţa. În acest an, la grădiniţă sunt înscrişi 156 copii, 347 în ciclul primar şi 294 în cel gimnazial. În anul şcolar trecut, 485 din totalul elevilor au fost de etnie romă. În rândurile lor se înregistrează cea mai mare rată de absenteism şi abandon şcolar.

"De ce abandonează şcoala"? "Dezinteres şi sărăcie", mi se răspunde. "Școala e atractivă pentru copii"? Răspunsul e că pentru cei care vor să înveţe, da.

În loc de bomboane, copiii primesc lista cu actele pentru pachetul de rechizite de la stat

Intru în câteva clase. Mă aşteptam ca pe bănci să văd, ca pe vremuri, manualele, câte o floare şi o bomboană. Într-o clasă remarc dulapurile ferecate, unul cu un lanţ zdravăn, altul cu o bară metalică, de care atârnă un lacăt sănătos. Băncile sunt toate goale. Clasele care îi aşteaptă pe copiii de clasa zero şi clasa I sunt la fel de neprietenoase, fără o floare sau bomboane, dar măcar sunt salvate de personajele din desene animate şi câteva jucării de pluş aflate pe un raft.

Singurul lucru pe care îl primesc părinţii şi copiii în semn de bun venit este lista cu rechizitele de cumpărat pentru şcoală şi cea cu actele necesare pentru pachetul de rechizite de la stat, dacă se califică: anchetă socială, declaraţia notarială pentru părinţi cu venit 0, adeverinţă de la fisc, xerocopii după acte de stare civilă. În afară de ancheta socială, pentru celelalte trebuie să meargă la Suceava ca să le obţină.

Despre situaţia materială a copiilor nu sunt necesare multe explicaţii. Sunt curaţi şi par bine îngrijiţi, fără stridenţe vestimentare sau accesorii exotice. La toneta cu îngheţată, popcorn şi vată de zahăr roz din faţa şcolii nu e înghesuială. 3 lei vata pe băţ mică, 5 lei cea mare. Îngheţata mică 2 lei, cea mare 3.

Mulţi au părinţii în străinătate, ştie directorul şcolii, dar oficial nu sunt înregistraţi ca plecaţi. În actele şcolii, în anul şcolar trecut doar 22 de copii s-au înregistrat cu unul dintre părinţi plecaţi şi trei elevi cu ambii părinţi la muncă în străinătate. ”Pierd ajutorul social dacă declară”, clarifică lucrurile directorul Ruşti. Până şi copiii ştiu că plecarea părinţilor e secret de familie. Întreb într-un grup de băieţi mai mari dacă are vreunul părinţii la muncă afară. Vreo doi îmi indică un puşti bruneţel, care însă sare ca ars: ”Nu-s plecaţi, sunt acasă amândoi!”.

Câţi dintre copiii care au început ieri anul şcolar la Pătrăuţi vor încheia la timp opt clase este greu de estimat. Anul trecut, 109 au rămas repetenţi. Câţi vor merge mai departe, la liceu şi la facultate, e şi mai greu de spus. În cazul celor care vor renunţa la şcoală, indiferent de etnie, vina aparţine însă în egală măsură familiei, şcolii şi societăţii.