In memoriam Dumitru Bernicu

În miez de septembrie, tulburat ademenitor de clinchet de clopoţel şi paşi grăbiţi spre şcoală, s-a stins surprinzător de repede, la numai 63 de ani, profesorul Dumitru Bernicu, un nume emblematic în învăţământul şi sportul sucevean. Vestea aceasta parcă mi-a oprit respiraţia, m-a făcut să meditez asupra efemerităţii omului pe acest pământ, a cărui viaţă nu este decât ca un an puţin mai lung.

De fapt… Omul nu-i decât o frunză pe a timpului aripă

Se desprinde de pe creangă risipindu-se într-o clipă

Omul nu-i decât o umbră răsfirată dintr-un gând

Vine un nor cu faţă sumbră, o ascunde în pământ.

Profesorul Dumitru Bernicu era zămislit din iubire şi har, un adevărat semănător de lumină şi credinţă, un dascăl cu alese virtuţi. De numele lui se leagă înfiinţarea Liceului cu Program Sportiv, iar în calitate de director pentru o perioadă de 19 ani a ştiut să ţină sus flacăra ştiinţei de carte, să dea noi dimensiuni disciplinelor sportive, îmbinate armonios cu cele de cultură generală. Era o fire sensibilă şi calmă, cu bunătate în suflet şi  privire, ştia ca nimeni altul să dea sens şi consistenţă lucrurilor, oricât ar fi fost de mici. Echilibrat şi calculat în orice afirmaţie, mereu implicat în problemele şcolii, în toată complexitatea lor, urmărea cu exigenţă ca ele să aibă continuitate şi durabilitate. Aceeaşi atitudine a manifestat-o şi în calitate de inspector şcolar sau de membru în Consiliul de Administraţie al Federaţiei Române de Handbal.

Profesorul şi directorul Dumitru Bernicu a fost demn şi onest, deschis oricăror demersuri de modernizare a procesului de instrucţie şi educaţie, cu accent pe latura vocaţională a liceului. Zestrea de medalii, cele mai multe din cel mai preţios metal, cupe şi diplome confirmă pe deplin puterea unui colectiv sportiv de a-şi demonstra adevărata valoare. S-a bucurat de respectul şi preţuirea elevilor şi a colegilor, a creat mereu o atmosferă plăcută în colectiv, s-a apropiat părinteşte şi de tinerii dascăli, cărora le-a sădit încredere şi optimism în profesia aleasă. A fost omul cu decenţă în cuvinte ca şi în ţinută, generos şi înţelept, cu o viziune pe măsura cuvintelor prezentului.

Profesorul Dumitru Bernicu i-a insuflat din tainele handbalului şi fiului său Răzvan, care, la rându-i, în calitate de antrenor,va dezvălui în continuare componenţi de lot naţional echipei, în aşa fel încât părintele său să fie mulţumit de acolo de unde Dumnezeu i-a hotărât locul.

În cartierul în care ne-am salutat şi am discutat de atâtea ori, ca vecini şi colegi, se simte acum o durere pe chipul multora, se aud cuvinte care conturează şi mai mult portretul său de om preţuit şi respectat, de om ales al şcolii, de numele căruia se leagă glorii ale handbalului sucevean şi naţional, iar unele au fost prezente, cu durere în suflet, pentru a-l conduce pe ultimul drum pe nepreţuitul lor mentor.

Profesorul şi directorul Dumitru Bernicu s-a dăruit cu toată fiinţa, în mod exemplar, profesiei, şcolii şi familiei, i-a iubit nespus de mult pe copiii Andreea şi Răzvan, pe soţie, iar despre cele două nepoţele vorbea totdeauna cu emoţie, bucurie şi adoraţie.

Acum, când profesorul Dumitru Bernicu, bunul şi dragul meu coleg, a trecut în lumea fără de dor, în semn de respect şi preţuire a întregii lui activităţi didactice, a rezultatelor ce stau mărturie pe frontispiciul Liceului cu Program Sportiv, propun ca această unitate de învăţământ să-i poarte cu demnitate numele.

Dumnezeu să-l odihnească în pace şi să-i fie ţărâna uşoară!

Profesor Emil Simion