Peste 2.300 de metri pătraţi din Parcul Șipote au trecut în mâna a trei familii: Băişanu, Popovici şi Pietreanu

Intenţia administraţiei locale, afirmată în repetate rânduri, de a prelua la municipalitate Parcul Șipote din municipiul Suceava pentru a-l amenaja ca locaţie de agrement trebuie să ţină cont de faptul că bucăţi din acesta au trecut în proprietate privată, prin decizii judecătoreşti definitive şi irevocabile. Oraşul a pierdut peste 2.300 de metri pătraţi în favoarea a trei familii cunoscute: Băişanu, Popovici şi Pietreanu. Istoria este simplă, pe parcursul anilor s-au emis cel puţin zece titluri de proprietate în parc pe suprafeţe care însumau aproape 5.000 de metri pătraţi. Când Prefectura şi Direcţia Silvică au aflat, au cerut în instanţă anularea lor, dar procesele cu cele trei familii le-au pierdut. Celelalte titluri pentru parcelele care între timp ajunseseră la diverse firme au fost anulate. În cazul familiei Băişanu, acţiunile instituţiilor statului au fost respinse din start de instanţele din Vrancea şi Galaţi, nici măcar nu au mai ajuns să fie judecate pe fond.

Împroprietărirea în Parcul Șipote s-a făcut după 1990, fie prin hotărâri judecătoreşti care au stabilit drept de reconstituire a dreptului de proprietate, FĂRĂ precizarea amplasamentului, fie prin ordine ale unor prefecţi sau primari date în calitate de preşedinţi de comisii de fond funciar. Terenul din zonă a fost expropriat prin decretul nr.659/1973 pentru lucrări de interes public, respectiv lucrări de drenare pentru consolidarea versantului şi ulterior amenajarea unui parc dendrologic. Conform tuturor legilor de fond funciar din România, astfel de terenuri nu fac obiectul retrocedării, dar cu toate acestea, cel puţin zece foşti proprietari au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament şi au şi obţinut asta. Surprinzător, la foarte puţin timp după ce au obţinut titlurile, foştii proprietari au şi vândut.

De exemplu, terenul pe care îl deţine astăzi definitiv şi irevocabil, conform instanţei, familia Constantin şi Eugenia Băişanu, părinţii deputatului Ștefan Alexandru Băişanu, a fost cumpărat de la Elena Felicia Savu. Reconstituirea a fost făcută de instanţă, pentru teren în intravilanul municipiului Suceava, fără desemnarea amplasamentului. Elena Felicia Savu a obţinut titlul de proprietate nr. 3316 în data de 5 iulie 2004, pe o suprafaţă de 2.184 de metri pătraţi de teren în zona Parcului Șipote. Câteva zile mai târziu, în data de 13 iulie 2004, a vândut terenul lui Constantin şi Eugeniei Băişanu.

Acţiunea de anulare a titlului de proprietate deschisă de Prefectură şi Direcţia Silvică în 2010 a fost respinsă de instanţă ca neîntemeiată. La fel şi recursul, pe motiv că o cerere nu poate fi judecată de două ori.

Un alt proprietar la Șipote este Cornel Pietreanu, fostul ”rege al sticlei”, pe o parcelă puţin peste 100 mp, cumpărată de la Grigore Cărpuş, fost proprietar expropriat. În acest caz, instanţa i-a dat câştig de cauză lui Pietreanu pe motiv că şi-a construit casa pe respectiva suprafaţă de teren.

Un alt câştigător este Mircea Popovici, căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 114 mp, prin ordin al prefectului, în anul 1997.

Pe exact aceeaşi speţă, au pierdut în instanţă, în faţa Direcţiei Silvice, firmele Elbit Telecom, Titania Construcţii, Luxban SRL şi omul de afaceri Ionel Ruxandari. În cazul Prefecturii, aceasta a pierdut patru procese şi a câştigat cinci.

Intenţia unui ”investitor” de a construi blocuri în parc a trezit autorităţile

Împroprietăririle din parc s-au derulat extrem de discret. Direcţia Silvică, de exemplu, care se ştia administrator al terenului statului în întreaga zonă, a aflat că a pierdut o parte consistentă abia în 2008, când o firmă din Dumbrăveni a solicitat aviz de construcţii pentru două blocuri în parc, pe o suprafaţă de 2.200 mp. Mecanismul obţinerii terenului pentru blocuri e acelaşi: în data de 5 iulie 2004 două bătrâne au primit titluri de proprietate pentru 1.300 mp, respectiv 900 mp. Patru luni mai târziu, femeile au vândut terenul, una cu 20 de milioane de lei vechi, adică 550 de euro, iar a doua cu 2.200 de euro. Actele oficiale au fost făcute în 2005. Cel care a cumpărat a vândut, la rândul său, în aprilie 2007, firmei Professione Casa SRL Dumbrăveni, cu un preţ în acte de 190.000 de euro.

La solicitarea firmei, Primăria Suceava a eliberat în 2008 certificatul de urbanism pentru „ansamblul rezidenţial Şipote”, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a înaintat un memoriu favorabil către Ministerul Culturii, care a avizat ridicarea construcţiilor cu trei etaje şi mansardă în parc, iar furnizorii de utilităţi – gaz metan, energie electrică, telefonie, apă canal au dat de asemenea aviz favorabil. De fapt, firmei din Dumbrăveni îi aparţineau doar 600 de mp, restul erau ai altor ”investitori strategici”.

Comportament de proprietari au arătat nu doar cei de la Professione Casa, care s-au apucat să taie pini de pe terenul pe care l-au cumpărat, ci şi familia Băişanu, care şi-a îngrădit ce-a obţinut. În 2010, reprezentantul Ocolului Silvic Pătrăuţi, în administrarea căruia se află parcul, a sesizat Direcţia Silvică de faptul că o suprafaţă din parc este îngrădită cu sârmă şi de pe o alta s-au tăiat nouă pini. Direcţia Silvică a chemat poliţia, a făcut plângere penală împotriva familiei Băişanu şi a firmei din Dumbrăveni, dar a pierdut.

Toate acestea au scos din inerţie instituţiile statului, chiar dacă abia când buldozerele se pregăteau să pornească spre parc. Direcţia Silvică Suceava şi Prefectura au început să verifice modul în care s-a făcut eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie şi intabularea.

Amenajarea parcului a început cu munca patriotică a tinerilor din Suceava

Analizând documentele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, Prefectura a descoperit importante încălcări ale legii atunci când s-a decis retrocedarea terenului şi la solicitarea prefectului de atunci, Sorin Popescu, a deschis procesele prin care a cerut constatarea nulităţii absolute a fişelor de proces verbal de punere în posesie întocmite de comisia municipală de fond funciar, a titlurilor de proprietate, anularea actelor subsecvente întocmite ulterior precum şi radierea înscrisurilor efectuate în Cartea Funciară de către OCPI Suceava, în sensul efectuării înscrierii corecte a adevăratului proprietar, care este Statul român şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor  - ROMSILVA prin Direcţia Silvică Suceava. Ulterior i s-a alăturat şi Direcţia Silvică în acest demers. Paradoxal, procesele în care proprietari au fost VIP-uri au fost câştigate de acestea, celelalte au fost câştigate de stat.

Toate suprafeţele de teren au fost expropriate, aşa cum am menţionat, în anul 1973, trecând în domeniul public al statului pentru a se executa lucrări de consolidare a versantului de est. Iniţial au fost în administrarea municipiului Suceava, ulterior, în iunie 1988, terenul a trecut în fondul forestier ca urmare a efectuării unui schimb de teren între fondul forestier de stat şi suprafaţa administrată de Consiliul Popular. Pe acest teren s-a extins Parcul dendrologic Șipote, prin împădurire. Administrarea a fost preluată de inspectoratul şi ulterior Direcţia Silvică Suceava.

Practic, parc înseamnă 10,9 hectare din cele aproape 67 de hectare de teren acoperit cu vegetaţie forestieră între centrul Sucevei şi Cetatea de Scaun. Este zona din spatele restaurantului McDonald's până la pârâul Dalat, cu câteva suprafeţe şi pe celălalt mal.  Raţiunea de înfiinţare a parcului a fost de consolidare a versantului afectat de alunecări de teren, dar şi de a înfrumuseţa oraşul şi de a-i asigura ”un plămân verde”. Primele demersuri au fost făcute, conform ziarelor vremii, încă din 1969, când Consiliul Popular Municipal a trecut la ”sistematizare pentru amenajarea parcului de cultură şi odihnă Suceava”. Lucrările s-au făcut cu muncă patriotică, adică de către organizaţii ale UTC, elevi, studenţi şi alţi tineri. Până în 1974 s-au realizat captarea tuturor izvoarelor, drenări pe versanţi, puţuri absorbante, canalizarea pâraielor Şipote şi Cetăţii, taluzarea versanţilor, aleea pavată de-a lungul pârâului Șipote şi cea care făcea accesul din fosta stradă Walter Roller spre Cetatea de Scaun. A urmat plantarea de puieţi de talie mare, cu înălţimi între 1,5 şi 3 metri, de Ginko, tisa, brad, brad de Caucaz, brad argintiu, duglas verde, molid, molid înţepător, larice, pin silvestru, pin de munte, pin negru, pin bancsian, pin, pin neted, zâmbru, chiparos de baltă, tuia, tuia columnară, o specie de tuia care în denumirea populară este cunoscu ca „arborele vieţii”, ienupăr, brădişor etc.

La această oază din inima oraşului, lăsată din păcate de izbelişte de autorităţi, au început mulţi a râvni după 1990, iar cei care au avut şi pârghiile necesare au căpătat o bucată. Iar achiziţiile le-au fost statuate de instanţe judecătoreşti, aşa că nu avem ce comenta. Dacă or mai fi şi altele în afară de cele prezentate încă nu ştim. La solicitarea noastră, Direcţia Silvică ne-a comunicat că încă lucrează la inventarierea titlurilor de proprietate emise în Parcul Șipote. Încă din luna aprilie a acestui an, a solicitat date atât Primăriei Suceava, cât şi Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, dar încă nu a primit nici un răspuns.