Maestrul Tudor Gheorghe a reunit în două ore de spectacol anotimpurile din poezia românească

Maestrul Tudor Gheorghe a reunit miercuri seară, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, în două ore de spectacol, anotimpurile din poezia românească.  Spectacolul „Anotimpurile mele” a avut un mare succes la public, organizatorii fiind nevoiţi să aşeze scaune suplimentare, pentru a-i mulţumi pe toţi admiratorii maestrului. Acompaniat de Corala Lira şi Filarmonica din Botoşani, dirijate de Marius Hristescu, artistul şi-a început recitalul de la Suceava cu  „Note de primăvară” („Verde crud, verde crud... / Mugur alb şi roz, şi pur”), de George Bacovia.

Încă de la începutul spectacolului, Tudor Gheorghe le-a explicat sucevenilor aflaţi în sala de spectacol („cel mai deştept public din Suceava”, pentru că „lumea bună e aici”) faptul că i-a fost foarte greu să aleagă doar câteva piese din fiecare anotimp simfonic, într-un singur spectacol, însă s-a străduit să fie „hit după hit” sau „hit de hit”. Astfel, călătoria muzicală, cu zeci de partituri, a început cu momentul primăvară, urmat de vară, când Tudor Gheorghe a interpretat „Sara pe deal”, de Mihai Eminescu, pe muzica lui Vasile Popovici, dar şi versuri de Romulus Vulpescu, Adrian Păunescu, Păstorel Teodoreanu, George Topârceanu, pe muzica orchestratorului Marius Hristescu. „Pedeapsa macului” („Arde macul să se-nsoare, / Macul roşcovanul, / C-a pus ochii pe-o Cicoare / Nu-i ca ea o altă floare / Mândră în tot lanul”), de Vasile Voiculescu, a fost una dintre cele mai aplaudate piese din anotimpul vara, care, la fel ca şi „Seara pe malul Jiului”, piesă pe care Tudor Gheorghe a spus că şi-o dedică lui însuşi, face parte de pe albumul „Vara Simfonic”.

„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”

Simfonia toamnei a debutat cu poezia „Toamna”, a lui Octavian Goga. La un moment dat, „în plină toamnă simfonică”, artistul le-a pus sucevenilor la încercare cultura generală, spunându-le: „Nu vă spun autorul versurilor care urmează. Asta pentru că v-aş jigni, dumneavoastră sunteţi doar publicul meu cel mai deştept”. Era vorba de versurile lui Topârceanu. Multe aplauze a adunat artistul şi atunci când a interpretat „Lied” („Toamna a căzut / Peste parcul mut. / Tainicule dor, / În zadar te-alint.”), de Păstorel Teodoreanu, şi „Niciodată toamna”, pe versurile poetului Tudor Arghezi. După ce maestrul a convins publicul că „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”, a urmat partea a treia din „Iarna Simfonic” şi epilog („Sculaţi boieri” şi „Florile Dalbe”). Nu puteau lipsi versurile marelui poet Adrian Păunescu, „Sufletele foştilor zidari / Şi-au luat mistriile în cer / Să zidească o moară de ninsori / Pentru cei de-acasă, leru-i ler…/”, colindul „Zoriori de ziuă” sau „Noapte de iarnă”, de George Topârceanu („Cad din cer mărgăritare / Pe oraşul adormit... / Plopii, umbre solitare / În văzduhul neclintit, / Visători ca amorezii / Stau de veghe la fereastră, / Şi pe marmura zăpezii / Culcă umbra lor albastră.”

La finalul spectacolului, publicul a aplaudat la scenă deschisă prestaţia artiştilor. Maestrul Tudor Gheorghe s-a retras în culise, dar la cererea publicului a revenit şi a fost aplaudat în continuare minute în şir. „Anotimpurile mele” a fost un spectacol armonios, care a adus în faţa publicului adevărata poezie românească, un spectacol care i-a făcut pe suceveni să uite pentru două ore de grijile cotidiene.