Doru POPOVICI

Ceea ce era de presupus că se va întâmpla chiar s-a întâmplat: domnul Flavius Stoican a plecat de la Dinamo. Mai exact, şi-a dat demisia. Cum, când? Exact a doua zi după ce presupusul acţionar principal al lui Dinamo anunţase că nici nu se pune problema demiterii acestuia. Nu, nu este o golănie. Nici măcar un paradox. Pur şi simple, o chestiune de demnitate, şi la ăla, şi la ăilalţi. În traducere liberă: patronatul insolvent al lui Dinamo considera că echipa este „în grafic”, adică fără victorie de 7 etape, ceea ce la aşa lot şi la aşa antrenor e chiar binişor. În fond, chiar dacă are, în principiu, echipamentul tot alb, Dinamo nu este Real de Madrid. Şi mai e o deosebire: Dinamo, cu datorii de câteva sute de miliarde încă de acum mulţi ani (prin 2008 datora statului vreo 300 de miliarde; imaginaţi-vă cam cât o avea acum) este în insolvenţă, iar Real nu, deşi datoriile clubului (dar de altă natură, nu din evaziune şi fraudă, ca la Dinamo!) sunt de câteva zeci de ori mai mari. Revin la ideea de bază: Stoican a demisionat, deci nu a fost destituit. Adică a plecat de bunăvoie, deşi anunţase şi el că nu pleacă. Nu şi nu! Rămâne, alături de „băieţi”, „şi la bine şi la rău”. Binele, după cum bine ştim încă de pe când Borcea era un om liber, înseamnă că Dinamo se pregăteşte pentru Champions' League perpetuu. Adică mereu. Şi totdeauna pentru ediţia următoare. Ei, aici trebuie că s-a produs ruptura: cred că Stoican a aflat şi el într-un târziu că Dinamo, chiar dacă ar câştiga titlul (în fond, şi celelalte 17 ar putea rata victoria câte 7 etape la rând!) tot nu are voie să joace în Europa. În nici una din competiţii, că aşa stă treaba cu insolvenţii. Ceea ce a transformat contractul lui pe viaţă de câine până la moarte într-un interimat de circa un an şi-un pic. Noul interimar cică ar fi Mateuţ, până la interimatul lui Chirilă care îl precede pe cel al lui N&D. Hai Dinamo!