Dascălul sucevean care a conceput primele caiete şcolare auxiliare pentru învățământul primar

De ani buni, indiferent de clasă, materialele şi caietele auxiliare le sunt aproape indispensabile elevilor. Profesorii le recomandă dat fiind faptul că sunt atractive şi concepute în aşa fel încât să dezvolte imaginaţia şi creativitatea elevilor, însă, cu toate acestea, apariţia şi popularitatea lor sunt relativ recente.

Primul dascăl din judeţ care a înţeles avantajele acestor instrumente şi faptul că acestea desăvârșesc activitatea profesorului de la catedră a fost învățătoarea Angela Popescu. Cadru didactic între 1953 şi 1990, aceasta a conceput, redactat şi publicat “Caiet de muncă independentă”, primul material auxiliar destinat copiilor din clasele primare.

Publicată puţin înainte de anii 1990, lucrarea este rezultatul unei munci de pionierat, acoperind  o arie deficitarăa sistemului de educaţie din acele vremuri.

Potrivit Angelei Popescu, cea care a petrecut cei mai mulţi ani la catedra Şcolii Gimnaziale Nr. 1 Suceava, „înainte lucram cu elevii de pe nişte fişe pe care le băteam singură la maşină, însă am vrut să creez ceva nou. A fost primul caiet suplimentar din judeţ, lucrare ce a avut avizul ministerului, al Institutului de Cercetări Pedagogice de la Iaşi, al unor oameni avizaţi din învăţământul superior. La acest caiet am lucrat timp de un an, zi de zi”.

La scurt timp, caietul a ajuns pe băncile tuturor şcolilor din judeţ, fiind bine primit atât de elevi, cât şi de profesori.

Angela Popescu povesteşte că lucrarea a fost foarte bine receptată, datorită unor elemente de noutate pe care aceasta le aducea. Potrivit învățătoarei, caietul propunea activităţi şi exerciţii variate, punând accent pe partea ludică a învăţării, pe învăţarea prin joc. Astfel, caietul îi invita pe copii în fascinanta aventură a învăţării limbii române, folosindu-se de ceea ce aceştia îndrăgesc în primul rând: să se joace.

„Exerciţiile ating inteligenţa elevilor, memoria, creativitatea, deprinderea de muncă, deprinderea de a sta la masa de lucru. De asemenea, jocul deţine un rol foarte important în activitatea de învăţare a copilului. Atunci învăţământul era tradiţionalist, iar elementele de noutate au fost bine primite”, arată Angela Popescu.

Prin exerciţii adecvate vârstei, prin imagini, mici texte, caietele provocau imaginaţia şi solicitau implicarea copilului, asigurând o bună bază de cunoştinţe şi un lexic bogat micuţilor învăţăcei.

“Abecedarul ajutător” de pe băncile elevilor din întreaga ţară

“Caiet de muncă independentă” a primit şi aprecierile prof. Vasile Mologan, la acea vreme inspector general în Ministerul Educației şi Învățământului, acesta propunându-i dascălului sucevean transformarea caietului auxiliar într-un abecedar ajutător care să fie folosit de elevii din întreaga ţară.

„Abecedarul ajutător” al Angelei Popescu a văzut lumina tiparului în 1995, la o editură în Bucureşti, fiind publicat în mii de exemplare.

„Abecedarul acesta punea accent pe activitatea şi munca independentă a elevilor. Lucrarea îi determina pe elevi să-şi formeze anumite deprinderi, să judece, să-şi dorească să creeze. Prin individualizarea învăţării, se dezvoltă creativitatea şi iniţiativa elevilor”, mărturisește Angela Popescu.

Mai mult de atât, aceasta povesteşte că lecturile sale numeroase au ajutat-o în activitatea sa, în formarea unei viziuni pe termen lung în ceea ce priveşte activitatea de la catedră.

„Citisem Alvin Tofler - <Şocul viitorului>, lucrare despre schimbare şi viteza în care se vor desfăşura lucrurile. Ţinând cont că învățământul avea un ritm tare lent, într-o oră nu făceai mai nimic, atunci am vrut să dau un alt impuls orelor de curs”, spune dascălul.

Nu numai materialele didactice utile în timpul anului şcolar au preocupat-o pe învățătoarea Angela Popescu, acesta oferind elevilor şi o alternativă pentru vacanţa de vară.

„Elevul în timpul unui an învaţă scrisul, cititul, dar aceste cunoştinţe nu se consolidează suficient”, spune aceasta.

Prin urmare, la începutul anilor '90, Angela Popescu a publicat „Copilul şi raza de soare” - carte cu poezii şi povestioare scrise de ea. 

Lucrarea le oferea elevilor o modalitate plăcută de a petrece câteva minute pe zi, în vacanța de vară, ajutându-i, totodată, să-şi fixeze noţiunile teoretice, fără a simţi presiunea unor sarcini de lucru.

„Le recomandam elevilor o singură lectură pe zi. Sunt poveşti despre animale, păsări, viaţă, soare, universul pădurii, al naturii. Cartea trebuie să rămână la bază. Calculatorul e teribil, internetul e bogat în informaţii, dar adevărata cultură din carte o iei. Arta cuvântului e cea mai importantă şi am vrut ca elevul să prindă gustul de a citi”, a evidenţiat Angela Popescu.

„Cântecele copilăriei”

În 2006, Angela Popescu, la peste 70 de ani, publică o culegere de cântece, creaţii proprii. “Cântecele copilăriei” se dorea o carte care să “inoculeze în minţile şi sufletele curate ale copiilor sentimente valoroase”.

“Mi-a plăcut muzica din copilărie. Părinţii mi-au dat lecţii de vioară, pian, iar ulterior am învăţat şi am îndrăgit mandolina. Teorie muzicală făceam serios cu elevii încă din clasa a III-a”, povestește dascălul.

Versurile şi muzica îi aparţin Angelei Popescu. Cântecele au la bază ritmuri vioaie, versurile sunt uşor de memorat şi au teme pe măsura puterii de înţelegere a copiilor.

Mai mult de atât, pe lângă partituri şi versurile fiecărui cântec, cartea propune şi o serie de teste, rebusuri şi exerciţii ce vin să completeze cunoştinţele legate de un subiect oarecare.

Un om împlinit prin meseria de dascăl

După zeci de ani petrecuţi în slujba învățământului, în ciuda opreliştilor trecutului, Angela Popescu a educat cu devotament zeci de generaţii de elevi care şi astăzi încă îşi amintesc de ea. La Şcoala Gimnazială Nr. 1, Angela Popescu e încă este iubită şi admirată pentru luciditatea sa şi sensibilitatea sa la tot ce ţine de şcoală şi elevi.

„Mă ataşasem atât de tare de elevi şi de învăţământ, încât am lucrat cu dăruire, nu din obligaţie, nu aşteptam să se termine programul şi să plec acasă. Îmi erau dragi elevii, iar părinţii voiau să-şi aducă copiii la mine în clasă”, spune blând Angela Popescu.

După aproape 40 de ani petrecuţi la catedră şi alţi peste 20 de ani în care a muncit şi a creat pentru elevi, aceasta mărturiseşte că măiestria unui dascăl constă în „dragoste de meserie, dăruire de sine şi cultură generală”, toate acestea desăvârșite de inteligență, caracter deosebit şi suflet.

Învățătoarea,care recent a împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani, se dezvăluie ca fiind un dascăl care nu a arătat copiilor doar tainele literelor şi cifrelor, ci le-a dezvăluit acestora şi tainele respectului şi sacrificiului.

„Ţelul mi-a fost să dau copiilor nişte deprinderi de muncă care să-i ajute toată viaţa. Veneam cu noi cunoştinţe, cu lucruri inedite învăţate din lecturile mele şi completam textele din manual. Îmi plăcea să văd că am mulţi elevi foarte buni, era una dintre cele mai mari satisfacţii. Aveam serii în care premiam câte jumătate de clasă”, spune Angela Popescu.