Credincioşi din toate colţurile ţării, în pelerinaj la Mănăstirea “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”

Sărbătoarea “Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava” a căpătat de-a lungul timpului o importanţă aparte în spaţiul bucovinean, mii de pelerini sosind în fiecare an la Suceava, în aceste momente de mare simţire religioasă. Credincioşi din toate colţurile ţării, din Suceava, dar şi din alte judeţe, Maramureş, Botoşani, Iaşi, au început să sosească de ieri dimineaţă pentru a participa la hramul Mănăstirii “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” şi la slujbele religioase care vor fi oficiate.

O parte dintre credincioşi s-au aşezat la rând pentru a ajunge la racla cu moaştele Sf. Ioan cel Nou, aşezată sub baldachinul din curtea mănăstirii, raclă frumos împodobită, care a fost scoasă tot ieri din mănăstire. La orele amiezii deja se formase o coadă de câteva zeci de credincioşi care doreau să atingă racla cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou, patronul spiritual al Sucevei.

Astăzi, racla cu moaştele Sf. Ioan cel Nou va fi purtată de mai mulţi preoţi pe umeri, de-a lungul principalelor artere ale municipiului, cu popasuri în dreptul următoarelor locaşuri de cult: Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou”, Biserica „Sf. Înviere”, Biserica „Sf. Gheorghe” (Mirăuţi), Biserica „Sf. Dumitru”, Biserica „Sf. Nicolae”, Catedrala „Naşterea Domnului” (Mărăşeşti), Biserica „Naşterea Maicii Domnului” (Tribunal) şi înapoi la mănăstirea suceveană.

Cu smerenie şi credinţă, enoriaşii aşteptau sub zidurile mănăstirii slujba de Priveghere

Fiecare purtând în suflet câte o poveste de viaţă, dar şi grele poveri, enoriaşii îşi dovedesc an de an credinţa, răbdarea şi puterea de a urma negreşit racla Sfântului Ioan cel Nou de-a lungului întregului traseu, fie pe arşiţă, fie pe ploaie. Sub soarele fierbinte de ieri, aceştia se rugau în curtea mănăstirii, pe pături aduse de acasă, în corturi sau sub umbrele care să-i apere de soarele dogoritor.

Elena Lungu, venită pentru procesiune de la Hârlău, judeţul Iaşi, ne-a povestit: “De mic copil vin, mă aducea mama. Pot să nu am nici un ban în buzunar, dar cu două săptămâni înainte de sărbătoare trebuie să fac tot posibilul să vin. Ieri am fost la câmp, am prăşit toată ziua, dar nu există oboseală sau altceva care să ma facă să nu vin. Am luat puţină mâncare de acasă, nu am venit aici să ne îngrăşăm. Aici timpul trece altfel şi plecăm cu sufletele vindecate. Nu ne rugăm pentru averi, ci pentru linişte şi sănătate”.

Floarea Apliuc a venit de la Darabani, Botoşani, pentru a se ruga pentru „copii, nepoţi, casă şi păcate”. „Am 18 ani de când permanent vin la Sfânt, nu mă lasă conştiinţa să nu vin. Vin indiferent de vreme, de ploi, de călduri. Dormim sub cerul liber, pe scenă după ce se termină Vecernia sau pe cerdacul caselor din apropiere. Nici mâncare nu ne trebuie când venim aici, avem fântâna aproape, nu ne mai trebuie nimic”, mărturiseşte bătrâna. 

Prilej bun pentru comercianţi

Nici comercianţii nu au pierdut prilejul de a-şi etala coloratele mărfuri pe aleile din faţa mănăstirii. Fie în corturi amenajate, fie expuse pe mese improvizate, aceştia şi-au îndesat până la refuz tejghelele cu fel de fel de suveniruri, de la mărgele ochioase până la obiecte bisericeşti, candele, cărţi şi icoane sfinţite comercializate de măicuţe sau dascăli.