Printează articolul
Trimite e-mail
De 15 ani, Oana - Elena Cojocari, din localitatea Sf. Ilie, comuna Şcheia, suferă de tetrapareză spastică şi este ţintuită într-un scaun cu rotile. Nu ştie ce înseamnă să alergi, să dansezi, să te bucuri de viaţa de adolescent... pe propriile picioare. Mereu are nevoie de un însoţitor, de cineva care să o ridice din pat, să o aşeze în scaunul cu rotile, scaun care i-a devenit prieten şi duşman în acelaşi timp. S-a grăbit să vină pe lume la şapte luni, cu o greutate de doar 980 de grame, neştiind că o boală grea o va ţintui la pat la câteva luni după naştere. A terminat recent clasa a VI-a, învăţământ la domiciliu, şi-a făcut buletin şi speră în fiecare zi că va veni şi momentul în care se va ridica singură din scaunul cu rotile şi va putea să facă câţiva paşi fără însoţitor.
Pradă unei boli necruţătoare
Mama Oanei, Nicoleta Cojocari, în vârstă de 37 de ani, ne-a spus că până la patru luni, fetiţa nu a avut probleme de sănătate. „La patru luni am mers cu ea la spitalul din Suceava, cu o banală răceală. Nu ştiu ce s-a întâmplat atunci. I s-a administrat o injecţie, nu ştiu ce să spun, doar că din acel moment fetiţa a intrat în comă. Am tot fost cu ea prin spitale, iar la 9 luni, medicii i-au pus un diagnostic greu de acceptat, tetrapareză spastică, care i-a afectat complet locomoţia. Am mers cu Oana şi la alţi medici din ţară, care i-au pus acelaşi diagnostic. A fost operată la ambele picioare în mai multe rânduri. Din păcate, au trecut anii şi, din lipsa banilor, am stagnat orice şedinţă de recuperare, nu am dus-o la un spital universitar pentru a o opera la genunchi, după cum ni s-a sugerat, şi nici nu am cum să-i aduc un kinetoterapeut la domiciliu. Nu ne permitem”, ne-a povestit mama Oanei.
Are nevoie de recuperare şi de un regim alimentar sănătos
Adolescenta are nevoie de şedinţe de recuperare, de tratament balneoclimateric, de un regim alimentar sănătos, doar că toate acestea au un preţ, pe care părinţii Oanei nu-l pot plăti. Tatăl Oanei are un venit ce depăşeşte cu puţin 700 de lei lunar, mama fetei primeşte lunar salariu de însoţitor, de circa 500 de lei, la care se adaugă alocaţia de stat pentru Oana şi fratele ei, cu doi ani mai mare, elev în clasa a XI-a, la un liceu sucevean. Cu aceşti bani, familia Cojocari reuşeşte cu greu să le asigure cele necesare celor doi copii, dar mai ales Oanei.
„Nu am mâncat anul acesta căpşuni”, ne-a spus Oana, pentru că mama ei nu şi-a permis acest lux. Deşi îi plac mult fructele, care nu ar trebui să-i lipsească zilnic din alimentaţie, adolescenta ne-a spus că, atunci când mama ei îşi permite, îi cumpără câte o banană.
Cea mai mare „extravaganţă” pentru Oana este atunci când mama ei o scoate din când în când în oraş, unde îi cumpără câte o îngheţată. Asta, după ce o urcă cum mare greutate într-un mijloc de transport, pentru a ajunge în oraş, după ce este „zdruncinată” din toate încheieturile, din cauza drumurilor proaste şi a gropilor din asfalt.
Venituri mici, cerinţe mari
Ca orice adolescentă, Oana iubeşte muzica, are prieteni care o vizitează şi o scot la plimbare cu căruciorul prin localitate, oameni care atunci când Oana îşi aniversează ziua îi sunt aproape şi o fac fericită.
Ea se simte tare stingheră, necăjită când vorbeşte despre ceea ce şi-ar dori, dar părinţii ei nu-şi permit să-i asigure: fructe, o alimentaţie bogată în proteine, vitamine, un sejur la o staţiune balneoclimaterică, care ar costa-o, împreună cu însoţitorul ei, mama, circa 750 de lei, pentru 18 zile. „Nici nu pot să mă gândesc la aşa ceva. Este salariul meu pe o lună şi jumătate. De peste patru ani nu am mai dus-o nicăieri pe Oana. O şedinţă de kinetoterapie este 30 de lei. Nu ne permitem. Îi fac eu masaj zilnic, dar are nevoie de mai multe proceduri pentru ca muşchii de la picioare să nu se atrofieze. Pericolul este ca boala să nu se accentueze. Mâinile şi le poate folosi mai bine, scrie şi singură, cât de cât, dar poate folosi calculatorul, tastatura, ceea ce îi este de mare folos. Ar avea nevoie şi de ochelari, pentru că are strabism şi vede din ce în ce mai rău”, ne-a mai spus Nicoleta Cojocari.
Întâlnire emoţionantă cu Keo şi Alexandra Ungurenu
Sunt multe bucuriile adolescenţilor din ziua de azi, diverse şi diversificate, însă, pentru Oana, cele mai fericite momente au fost atunci când a câştigat, la un post de radio, două bilete la concerte cu Keo şi Alexandra Ungureanu, cu care şi-a făcut fotografii, dar şi atunci când mama ei a dus-o la un concert cu Fuego.
„A fost foarte frumos. Mi-ar plăcea să mai merg şi la alte spectacole. Îmi place să ascult muzică uşoară şi îmi place şi limba engleză”, a spus Oana.
“Fă o mămăligă şi pune puţin zahăr… O să mi se pară că este o prăjitură”
De mititică îşi dorea să devină medic, apoi profesoară de engleză, iar acum şi-ar dori să se facă kinetoterapeut, pentru a-i ajuta pe copiii bolnavi ca ea. „Este un copil foarte sensibil. Nu spune tot ce o doare, tot ce şi-ar dori, dar o văd că se închide în ea şi suferă enorm. Noi, ca părinţi, încercăm să îi asigurăm hrana zilnică, fără să reuşim să-i cumpărăm dulciuri, fructe, vitamine. Într-o duminică i-a fost poftă de ceva dulce. I-am spus că nu am bani să-i cumpăr. Atunci mi-a spus: <Fă o mămăligă şi pune puţin zahăr… O să mi se pară că este o prăjitură>. Vă daţi seama ce am simţit în acel moment?!”, ne-a povestit mama Oanei.
Ajutaţi-o pe Oana!
O temere şi mai mare ce se ascunde în sufletul Nicoletei Cojocari este aceea că Primăria Şcheia ar putea să ajungă în situaţia de a nu mai plăti ajutorul de însoţitor, situaţie în care mama Oanei şi-ar pierde salariul, ceea ce ar însemna o situaţie dramatică pentru adolescenta paralizată din Sf. Ilie.
Cei care pot să o ajute pe Oana sunt rugaţi să sune la numărul de telefon 0740 424 580. Orice sprijin, orice telefon de încurajare, orice sumă cu care şi-ar putea plăti un tratament, i-ar fi de mare folos Oanei.
(11 iul 2012, 23:06:57
Cred ca ar trebui mediatizat acest caz foarte serios , la nivel natinal, printr-o campanie initiata de vreo fundatie, ca Oana are si ea dreptul la o viata normala, nu intr-un scaun cu rotile!