Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Un sucevean de 32 de ani, Mihai Cucu, este unul dintre românii mai cunoscuţi şi apreciaţi în străinătate decât în ţară. După ce Mihai a avut prima relaţie contractuală cu statul, prin Ministerul Culturii, imediat după ce a absolvit Universitatea de Arte Plastice din Iaşi, a decis să plece din ţară. Era şef de lucrări la restaurarea unei biserici din Clejani, la doar 24 de ani.
Şansa lui a fost că în timpul facultăţii a avut ocazia să vadă şi să simtă cum sunt priviţi artiştii în alte ţări. În anul IV, a avut o bursă Erasmus în Marea Britanie.
„Am stat patru luni în Anglia şi am făcut ceramică. Am avut o vacanţă de o săptămână în perioada asta şi am plecat să vizitez un prieten care locuia la Dublin şi cânta în corul de la Christ Church Cathedral, unde cu un an înainte trimisesem câteva icoane pentru un display de Crăciun. În anul următor mi-au fost comandate cinci icoane pentru catedrală, care este protestantă, am fost invitat pentru montarea lor în biserică, a fost şi o slujbă de sfinţire cu arhiepiscopul. Am plecat în Irlanda cu prietena mea de atunci, care picta icoane pe sticlă. Am avut o expoziţie mai mare, de o săptămână, am avut şi un workshop la catedrală, s-a făcut publicitate, apoi am fost contactaţi de Asociaţia Iconografilor din Irlanda şi aşa a început totul, prin legături şi contacte care s-au materializat în expoziţii personale pe o durată de şapte ani”, povesteşte Mihai. În România a avut o singură expoziţie de grup, cu studenţii.
Deşi pictarea de icoane nu este un domeniu care lasă prea multă libertate artistului, în ultimii ani Mihai Cucu şi-a dedicat timpul majoritar acestui segment, numai că nu pictează doar el, ci îi învaţă şi pe alţii, catolici şi protestanţi. Predă iconografie bizantină în cadrul unor cursuri publice organizate de diverse asociaţii şi mănăstiri sau în cadru privat şi este profesor asociat la Universitatea din Limerick, Marry Immaculate. Spune că la orele lui vin nu numai studenţi de la şcoala la care este profesor, ci şi de la alte universităţi.
În Irlanda artiştii nu plătesc taxe
Lucrează în Irlanda de zece ani, iar de doi ani este stabilit acolo cu acte în regulă. Este încântat de oameni, de locuri, de cultura ţării şi de felul în care asimilează actul artistic.
„În Irlanda artiştii au un statut mai special, nu plătesc taxe şi cred că şi ăsta a fost unul dintre multele motive care m-au determinat să stau acolo”, afirmă Mihai.
N-a avut vreodată o aplecare specială spre latura religioasă, dar s-a regăsit în spiritualitatea tuturor religiilor şi caută mereu modalităţi de armonizare, de integrare a simbolurilor, conceptelor şi tradiţiilor creştine şi necreştine: „Religia în ultima instanţă e politică şi m-am depărtat de segmentul ăsta. Dar icoana ortodoxă de factură bizantină are magie, când lucrezi o icoană e diferit mult de orice altă manifestare artistică”.
A desenat dintotdeauna, dar cea care i-a cultivat apetitul pentru artă a fost pictoriţa Puşa Pîslaru Ionescu, profesară la Colegiul de Artă din Suceava.
„Eram în ultimul an la Liceul <Ştefan cel Mare>, la limbi moderne şi am luat ore pentru admiterea la facultate cu un om deosebit, Puşa Pîslaru Ionescu. Ea s-a ocupat de mine un an şi e primul om care mi-a deschis receptori pentru frumos şi mi-a dat posibilitatea să văd lumea altfel”, a spus Mihai.
Pe lângă pictură, cochetează cu fotografia, imaginile video şi regia de film, iar din primăvara acestui an încearcă să cucerească şi publicul din România, împreună cu două românce pe care le-a cunoscut în Irlanda şi alte două din ţară. În 2010 au avut două spectacole în România, în mai şi în decembrie.
„Formaţia se numeşte <Seducând>, e un grup sincretic care îşi propune să seducă publicul prin imagine, muzică şi dans. Muzica contemporană este mai greu accesibilă, dar ne străduim să o facem cât mai digerabilă pentru public, în special publicul tânăr”, afirmă Mihai Cucu.
Acum vine în România destul de des, dar nu se vede rămânând aici definitiv, după cum nu-şi poate imagina nici ce-ar fi făcut astăzi dacă nu pleca în urmă cu zece ani. Poate nu ar fi aranjat artistic cutii de mazăre în vitrină la aprozar, dar nici satisfacţiile profesionale pe care le are acum nu crede că ar fi fost posibile: „Probabil aş fi lucrat tot în domeniul artistic, dar profesor de desen pe la vreo şcoală nu mă văd. Poate în restaurare. Foştii colegi care n-au plecat din ţară lucrează în diverse domenii, nu neapărat artistice. Este trist pentru că faci o facultate, investeşti timp şi bani şi mai bine aştepţi o oportunitate decât ... Am colegi care au lucrat la Iaşi în pictură de icoane, mozaic ... Sunt plătiţi puţin, dar îşi continuă meseria”.
De Crăciun a venit la Suceava, a petrecut sărbătorile împreună cu familia, are amintiri frumoase de aici, dar viaţa lui este în Irlanda, ţara în care iarba este cea mai verde din lume.
