Elena are 18 ani şi este unul dintre sutele de tineri suceveni consumatori de produse etnobotanice.
A fost, susţine ea. Şi-a dat seama ce prostie a făcut abia după ce a ajuns la spital.
„La noi în şcoală, când au apărut etnobotanicele, era o întreagă nebunie, aproape toată lumea vorbea de asta...”
„E de ajuns să tragi o singură dată... şi după aia vrei din ce în ce mai mult. La noi în şcoală, când au apărut etnobotanicele, era o întreagă nebunie, aproape toată lumea vorbea de asta... mulţi au şi consumat”, îşi începe cutremurătoarea poveste tânăra, elevă în clasa a XII-a la un liceu din municipiul Suceava.
Ne-am întâlnit prin intermediul unei cunoştinţe comune, la un restaurant din oraş.
Elena (n.r.- nume fictiv) a fost de acord să-şi împărtăşească povestea, sperând că mărturisirile ei îi vor ţine departe pe tineri de prafurile periculoase.
„Făceam liniuţe şi trăgeam pe nas... Era o stare de bine, nu îţi păsa de nimic, erai fericită, iubeai pe toată lumea...”
Avea 17 ani şi era elevă în clasa a XI-a când o prietenă a chemat-o până la ea şi i-a propus să tragă „sare de baie” (n.r. – Special Gold), unul dintre primele produse apărute pe piaţă.
I-a fost teamă, dar a cedat ispitei. Ce putea să i se întâmple, şi-a spus, doar încerca o singură dată.
„Făceam liniuţe şi trăgeam pe nas. Senzaţia era super ok. Era o stare de bine, nu îţi păsa de nimic, erai fericită, iubeai pe toată lumea...”, povesteşte Elena.
De la o singură încercare a ajuns să se drogheze cu „sare de baie” cel puţin o dată la două-trei zile, cu prietenii.
„Un plic era 30-40 de lei... se trăgea chiar şi un plic odată. Dacă tragi din ce în ce mai mult, simţi nevoia să iei o cantitate din ce în ce mai mare, să-şi facă efectul. Eram şi câte 20 de persoane în anturaj care luam etnobotanice, dar nu eram de fiecare dată aceeaşi gaşcă”, îşi continuă povestea tânăra.
„Era un club în centru, la care mai mergeam, şi acolo erau cei mai mulţi drogaţi”
Elena povesteşte că, chiar şi sub influenţa substanţelor cu efecte halucinogene, reuşea să nu se dea de gol, iar părinţii ei nu şi-au dat seama că fata lor se droga: „Erau unele persoane la care îţi dădeai seama... nu reuşeau să se abţină. Era un club în centru, la care mai mergeam, şi acolo erau cei mai mulţi drogaţi. La unii îţi dădeai seama după gesturi, după cum se comportau, că au tras prafuri. Părinţii nu îşi dădeau seama. Au suspectat ei ceva, că au văzut că nu prea mâncam, lipseam mai mult de acasă, dar numai că mă droghez nu s-au gândit...”.
Adolescenta îşi aminteşte de o petrecere privată la care a fost invitată în locuinţa unui amic, petrecere la care erau nu mai puţin de 14 tineri, majoritatea elevi de liceu, iar toţi, cu excepţia ei, s-au drogat cu „sare de baie”.
„Am spus că nu mai iau şi nu am luat. Am plecat de la petrecerea respectivă în altă parte şi acolo m-au <agăţat>. Nu am rezistat până la capăt”, adaugă Elena.
„Au vrut să mă trimită la spitalul de nebuni”
„Slăbeşti foarte mult, nu mănânci, nu dormi... Când iei prafurile, ai o stare de energie tot timpul, nu-ţi trebuie mâncare, nu-ţi trebuie nimic. Dacă trecea o zi-două şi nu trăgeai, <ţi-era dor>. Odată ce încerci prima oară, îţi vine să tragi din ce în ce mai mult”, continuă adolescenta.
Patru luni a fost unul dintre sutele de tineri suceveni consumatori de etnobotanice.
Într-o duminică dimineaţă, i-a spus mamei că pleacă la biserică, împreună cu o prietenă. În seara precedentă trăseseră câteva liniuţe de „Special Gold” şi nu au putut dormi toată noaptea.
Pentru că se întunecase deja afară, iar Elena nu se întorsese acasă, mama ei a sunat-o şi a luat-o la rost.
„Eram foarte agitată, i-am spus că nu vin acasă, că mă sinucid. Mama a sunat la poliţie... i s-a făcut rău în acea seară şi a chemat o ambulanţă. Am trecut cu un taxi prin faţa blocului şi am văzut maşina de poliţie şi salvarea, dar nu am oprit. M-am întors acasă a doua zi şi am mers la poliţie, împreună cu mama. Am povestit totul... În zilele următoare a început să-mi curgă sânge din nas. Stăteam cu şerveţele la şcoală, numai nu mi se oprea hemoragia. Am mers la medicul de familie, mi-a dat trimitere şi am mers cu mama la spital. Cu o seară înainte, am avut o criză de rinichi, am crezut că mor în seara aia. Au vrut să mă trimită la spitalul de nebuni, dar i-am spus mamei că nu merg sub nici o formă acolo. Nu eram nebună ...”, spune ruşinată de tot acest episod eleva.
„Tu ziceai că te simţi bine, dar pe interior te distrugeau tot”
Au urmat apoi câteva şedinţe de consiliere cu un psiholog şi, de atunci, nu s-a mai apropiat de prafurile periculoase: „Nu am cum să uit acele clipe îngrozitoare şi nu vreau să mai trec niciodată prin aşa ceva”.
Elena povesteşte că a cunoscut tineri care şi-au vândut sau şi-au amanetat bunurile de valoare din casă pentru a avea bani de etnobotanice: „Unii cheltuiau şi câte trei-patru milioane (n.r.- lei vechi) în câteva zile. Dacă trăgeai în cantităţi mari aveai fel de fel de vedenii. Mi s-a întâmplat şi mie. După câteva nopţi de tras, vedeam pe stradă babe dansând şi, pe fiecare stâlp, oameni spânzuraţi... era foarte distractiv, noi râdeam. Nu ni se părea nimic ciudat. Unii mai vedeau pitici prin casă... tot felul de halucinaţii, ce-i trecea fiecăruia prin cap. Tu ziceai că te simţi bine, dar pe interior te distrugeau tot”.
Adolescenta spune că mai toţi tinerii din anturajul ei care consumau etnobotanice au renunţat la aşa-zisele droguri legale, dându-şi seama într-un târziu, mai ales după toate poveştile apărute în mass-media, de pericolul la care se expun.
(18 nov 2010, 11:38:58