După aproape 29 de ani de când locuiesc în Suceava, am vrut să fiu turist pentru o zi în fosta capitală a Moldovei, locul unde este Cetatea de Scaun a celui mai mare român, Ştefan cel Mare. Mai ales că în ultimul timp autorităţile, atât judeţene, cât şi locale, au vorbit din ce în ce mai mult despre turism ca fiind una dintre activităţile care s-au dezvoltat vizibil şi care poate să aducă fonduri.
Ca şi cum nu aş mai fi fost niciodată în această zonă, mi-am început ziua ca turist la Centrul de Informare Turistică aflat la intrarea în Suceava dinspre Fălticeni, amenajat într-o căsuţă de lemn, care din păcate, de multe ori nu este vizibilă din cauza tirurilor care parchează în faţa ei.
Înăuntru, l-am întrebat pe specialistul în turism de serviciu dacă poate să-mi ofere o hartă a Sucevei, şi să-mi recomande câteva obiective de vizitat, cu câteva informaţii despre acestea. Spre surprinderea mea, răspunsul primit a fost că la centrul respectiv au doar o singură hartă a municipiului Suceava, şi că dacă vreau, pot să o consult acolo, pentru că nu au cum să mi-o dea. În schimb am primit un teanc de foi scoase la imprimantă cu o parte dintre obiectivele turistice din oraşul şi judeţul Suceava, plus cu o adresă de internet de unde aş mai fi putut afla câteva informaţii suplimentare, în situaţia în care aş fi avut un laptop la mine sau aş fi dorit să-mi pierd din timp într-o sală de Internet.
Ca turist care vrea să viziteze Suceava am plecat, în cele din urmă, destul de nelămurit în ceea ce priveşte modul în care aş putea să văd obiectivele turistice, în primul rând pentru că nu am reuşit „să aprofundez” harta în cele circa 30 de minute cât am stat în acel centru de informare şi nici să memorez unde se află toate străzile din oraş.
Iar ca obiective, sugestiile celor de la Centrul de Informare Turistică au fost, în ordine, Biserica Sf. Nicolae, Casa memorială Simion Florea Marian, pe locul al treilea Cetatea de Scaun a Sucevei, Cetatea Şcheia, Muzeul de Istorie, Muzeul de Ştiinţe ale Naturii, Muzeul Hanul Domnesc, Muzeul Satului Bucovinean, Planetariul şi, surprinzător, Curtea Domnească.
După cum am spus, fără să am prea multe legături între sugestiile primite şi locaţia obiectivelor turistice, am plecat spre centrul oraşului, cu speranţa că poate voi reuşi să găsesc o hartă. Vreau să precizez că, deşi, în mod sigur, aş fi găsit o astfel de hartă la una dintre librăriile din oraş, am vrut să văd dacă aceste materiale informative sunt disponibile la centrele de informare, aşa cum ar fi normal şi cum am găsit, altădată, în alte oraşe, din ţară, dar în special din străinătate.
„Salvarea” mea ca turist venit de la Centrul de Informare aflat în incinta Muzeului de Ştiinţe ale Naturii. Aici am găsit atât informaţiile de care aveam nevoie, dar şi o hartă a Sucevei pe care am avut voie să o iau cu mine.

 

La kilometrul zero al turismului din Suceava, Cetatea de Scaun, se cumpără chinezării

Excursia în Suceava am început-o, cum era şi normal, la Cetatea de Scaun a lui Ştefan cel Mare, despre care se spune că ar fi kilometrul zero al turismului din acest oraş. Pe lângă mine, la cetate mai erau câţiva turişti din Anglia, însoţiţi de doi români, care, după un tur al judeţului, au dorit să vadă şi acest obiectiv. Norocul lor, aşa cum singuri au spus, a fost că s-au informat despre toate obiectivele pe internet. La cetate nu au găsit nici hărţi şi nici pliante, singurul mijloc de informare fiind panourile aflate la intrarea în Cetate. Au vizitat cetatea şi au spus că le-a plăcut, însă dezamăgirea lor a fost că nu au reuşit să cumpere suveniruri care să le aducă aminte de acest loc. Lucru cât se poate de adevărat, pentru că pe platoul cetăţii găseşti două tarabe unde locul suvenirurilor cu Cetatea de Scaun sau cu Ştefan cel Mare este luat de „chinezării”, săbii din plastic, mingi, brelocuri sau jucării. Singurele suveniruri pe care apare Ştefan cel Mare (ce-i drept doar două sau trei modele) le-am găsit într-un artizanat aflat lângă una dintre tarabe, acestea fiind însă pierdute printre alte obiecte care nu au nici o legătură cu cetatea sau cu Suceava, şerpi, păpuşi ruseşti, Dracula sau alte obiecte de ceramică.
După scurta vizită la cetate şi la Muzeul Satului Bucovinean, aflat în apropiere, am întrebat pe cineva dacă mai este ceva de vizitat în zona respectivă. Persoana respectivă mi-a sugerat statuia lui Ştefan cel Mare, către care nu am văzut nici un semn indicator care să arate că există aşa ceva în zonă. Până la statuie am făcut „cunoştinţă” cu numeroase miresme, care în mod sigur nu proveneau de la natură, şi cu bălăriile de pe drum, un traseu „mai mult decât potrivit” pentru un obiectiv turistic.
Trecând peste aceste aspecte, am ajuns în cele din urmă la statuia lui Ştefan cel Mare, care, aşa cum arată în momentul de faţă, pare în mod sigur părăsită şi nici nu mai arată ca un obiectiv turistic. Un bazorelief de pe soclu a dispărut complet, iar cel de-al doilea în mod sigur nu mai rezistă mult. Singurul lucru care demonstrează că cineva a mai fost la statuia lui Ştefan cel Mare este o coroană, depusă de formaţiunea „Noua Dreaptă”, la împlinirea a 505 ani de la moartea domnitorului. Coroană care se potriveşte perfect situaţiei în care se află statuia, lăsată uitării şi în plin proces de distrugere.

 

Curtea Domnească a dispărut sub gunoaie şi bălării

Ca turist, ceea ce m-a „impresionat” cel mai mult a fost Curtea Domnească (sec XIV – XV), obiectiv turistic recomandat la primul Centru de Informare Turistică, chiar dacă avea menţiunea că era închis pentru restaurare. Cum însă în alte oraşe, nu din România, am văzut că un şantier arheologic este la vedere, mi-am spus că totuşi merită să încerc. Ceea ce am găsit însă acolo, în spatele gardurilor de protecţie, întrece orice limită a bunului-simţ.
Curtea Domnească a Sucevei, loc care, dacă ar fi fost în altă ţară, cu siguranţă ar fi pus cât de cât în valoare din punct de vedere turistic, a dispărut în totalitate. Zidurile Curţii Domneşti sunt aproape invizibile, fiind acoperite în cea mai mare parte de copaci, bălării şi foarte multe gunoaie. Mai mult, construcţiile care au fost folosite cândva de cei care lucrau la restaurare au devenit „hotelurile” unui alt tip de turişti, cerşetorii Sucevei.
La intrarea în incinta şantierului, pe un panou se putea citi că lucrările au fost începute în 2000 şi vor fi finalizate în 2010. Se pare însă că beneficiarului investiţiei, Ministerul Culturii, îi pasă prea puţin dacă acest termen va fi respectat. Curtea Domnească, monument istoric care ar putea fi o atracţie atât pentru turişti, cât şi pentru suceveni, (mai ales că în mod sigur sunt tineri suceveni care nu au văzut în viaţa lor cum arată acest loc), este lăsată în paragină, ascunsă de ani de zile după panourile firmei Restaco, care a realizat, cândva, lucrări de restaurare.
La doi paşi de Curtea Domnească am întâlnit aceeaşi situaţie. Este vorba despre Turnul Lăpuşneanu (sec. XVI), de lângă biserica Sf. Dumitru, închis vizitatorilor de câţiva ani buni, dar pe care se poate citi acelaşi mesaj liniştitor pentru viitor, „şantier în lucru”. Anunţ care pare mai mult o glumă, deoarece „anul acesta nu s-a lucrat nici cinci minute”, aşa cum mi-a spus un bătrân care vindea lumânări în Biserica Sf. Dumitru.

 

Monumente istorice uitate

Deşi nu se află pe lista de obiective recomandate la Centrul de Informare, printre monumentele istorice din judeţul Suceava se numără şi Turnul Roşu şi Biserica Sf. Simion (ambele din sec XVI) de pe Str. Armenească. Am ajuns la cele două obiective în jurul amiezii şi încă de la intrarea în curtea bisericii am văzut acelaşi panou pe care am putut citi că lucrările au fost începute în anul 2004, iar la termenul finalizării, poate dintr-un exces de sinceritate sau din nesimţire crasă, era lăsat loc liber. În jurul turnului, câteva lucruri aruncate dădeau impresia de şantier, însă când am vrut să-l întreb pe singurul om care îşi bifa orele de muncă la umbra unei barăci, acesta a dispărut în câteva secunde.
Mai sus de Turnul Roşu am dat peste Mănăstirea Zamca, la care, dacă nu ştii unde este, nu prea reuşeşti să ajungi, indicatoarele către acest obiectiv lipsind cu desăvârşire. Şi la acest lăcaş de cult, inclus pe lista monumentelor istorice, nu ai cum să nu observi că se află în restaurare, panourile firmei Restaco fiind peste tot. Atât doar, pentru că nu mai lucrează nimeni de mult, iar Mănăstirea Zamca pare uitată. Cât despre turişti, aceştia lipsesc cu desăvârşire, deşi fără doar şi poate Mănăstirea Zamca este unul dintre obiectivele turistice care ar trebui să fie promovat mai mult.
După câteva zeci de minute în care m-am învârtit în jurul mănăstirii, mi-am adus aminte că un alt obiectiv recomandat a fost şi Cetatea Şcheia, aflată în zona Şeptilici. Nu am găsit nici aici un indicator către această cetate. Plus că, încă de la început, nu am înţeles de ce pe lista de obiective turistice a fost trecută şi această cetate, pentru care turiştii ar trebui să parcurgă o distanţă considerabilă, pe un traseu fără indicatoare, pentru a ajunge într-o zonă neamenajată şi pentru a vedea doar un singur colţ de zid care iese din pământ.
Cele câteva obiective turistice incluse pe lista monumentelor istorice din judeţul Suceava sunt cu siguranţă o pată neagră pentru turismul din Suceava. Turism salvat totuşi de câteva puncte de atracţie: Mănăstirea Sf. Ioan Cel Nou, Bisericile Mirăuţi, Sf. Dumitru, Sf. Nicolae, chiar şi Cetatea de Scaun, la care sper că proiectul de reabilitare nu va avea soarta celorlalte lucrări de restaurare. Teoretic ar fi trebuit să termin textul cu opinia celor care se ocupă de cultura din judeţul Suceava. Însă după modul în care arată unele monumente, explicaţii precum că nu au mai venit bani de la Guvern sunt de prisos. Suceava are monumente istorice care sunt uitate de toţi şi care ar putea să reprezinte o atracţie pentru turişti, ar putea să aducă fonduri la bugetul local, dar asta doar în situaţia în care cineva s-ar implica mai mult pentru a fi puse în valoare.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Obiective turistice lăsate de izbelişte.

Comentarii