Google
 
joi, 18 oct 2007 - Anul XII, nr. 245 (3620)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,7345 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,2201 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Shopping City Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   1 imagine |   ø fişiere video

Amintiri din comunism (16)

Oare de ce învingătorii nu ajung niciodată la ştreang?...

"

Confesiunile publicistului, scriitorului şi bibliografului IOAN PÎNZAR, fostul director al Bibliotecii Bucovinei « I.G.Sbiera »

Când mă pregăteam să mai precizez unele lucruri privind distrugerea mărturiilor arhitectonice din secolul al XIX-lea, (cu farmecul lor deosebit, păstrat cu pietate în oraşele occidentale), pe timpul şi la iniţiativa unor conducători comunişti în frunte cu Traian Gârba, mi-am amintit despre un fenomen tot mai îngrijorător ce are loc sub ochii noştri. Casele stil „nemţesc“, în „două ape“, de pe multe străzi actuale ale Sucevei sunt vândute pentru a se face iarăşi blocuri sau, în cel mai bun caz, noi vile. Ce n-a terminat comunismul se desăvârşeşte acum. Distrugerea arhitectonică a oraşului vechi, a amprentei sale culturale. Faptul că Ministerul Culturii nu se implică decis în păstrarea caselor „nemţeşti“ rămase de la diferiţi proprietari sau vândute de actualii proprietari va duce la lipsa oricărei istorii arhitectonice a unui oraş atestat de la 1388. Până şi lângă ruinele Curţii Domneşti se construiesc nişte magherniţe moderne cu aprobarea Primăriei şi a reprezentanţilor culturii şi ai Muzeului. Acest fapt denotă lipsă de implicare şi de răspundere faţă de istoria acestui oraş. Cei care nu s-au născut sau nu au copilărit aici nu simt nimic faţă de farmecul deosebit al acestui loc. Sucevenii născuţi în acest oraş sunt plecaţi şi risipiţi prin ţară sau peste hotare, iar primăria nu-i adună niciodată pe artiştii, scriitorii, doctorii şi alte personalităţi, fii ai Sucevei, la zilele acestui municipiu, de fapt la hramul de Sânziene. Ei ar trebui să fie convocaţi cu cinstire şi cu respect, ar trebui să fie consultaţi şi implicaţi indirect în unele decizii. Dar eu vorbesc precum vechii predicatori în deşert, asta e realitatea crudă. Totul va continua implacabil până ce se va distruge şi ultima rămăţişă. Vremurilor anti-culturale şi aculturale de astăzi nu are cine să li se opună. Caricatura amplasată în centrul oraşului, în stil Centrul Georges Pompidou din Paris, care este sediul nou parchetelor, amplasată lângă la fel de urâta BCR, arată că Suceava nu mai are încă un nou arhitect Nicolae Porumbescu.

Dar să revin iarăşi la anii 1980 şi ceva. Înainte de a-i critica pe răposatul Traian Gârba, prim secretar, pe prof. Ion Siminiceanu, fost prim-vicepreşedinte al Consiliului Popular Judeţean, care mi-a fost şef la Cultură, să analizez mai pe îndelete situaţia imobilelor vechi de pe fostul Karl Marx, parţial Ştefan cel Mare şi alte mici zone. Să facem o primă referire la Transilvania. Acolo au fost păstrate majoritatea oraşelor vechi, nu numai Sighişoara şi Sibiul, care se dau drept etalon. Dar de ce? Au fost prim-secretari care au înţeles probabil părerile unor arhitecţi sau specialişti competenţi, ce au luptat serios pentru menţinerea cartierelor de case vechi. În al doilea rând, aceştia au ţinut tot timpul casele vechi ocupate şi au introdus facilităţile moderne: gaz metan, apă caldă şi rece. Le-au adus la nivelul apartamentelor din noile blocuri. În mod similar, la Botoşani s-a încercat conservarea unei porţiuni din Calea Naţională, lucru extrem de lăudabil, dar nu s-au introdus şi facilităţile moderne, adică apă caldă şi rece , căldură la calorifer. Locatarii, care erau prin 1960 elita oraşului, s-au mutat cu bucurie la blocuri după 1970 sau 1980, lăsându-şi vechile case goale, pentru ca apoi acelea să fie ocupate de persoane fără adăpost, care în câţiva ani le-au cam distrus. De-abia în prezent edilii oraşului le vând, cu condiţia păstrării şi recondiţionării aspectului lor exterior. Este politica cea mai plină de respect faţă de trecut. Numai astfel un trecut poate fi valorificat şi în prezent, pentru industria turismului, ca şi pentru apărarea identităţii culturale. În fond, la Veneţia, să zicem, dacă aspectul exterior al caselor de cărămidă se mai alterează, nici un locuitor nu are voie să modifice designul istoric al clădirii sau al materialelor de construcţie. În Germania, în Elveţia, sau în Belgia, Grecia etc. este la fel.

Dacă Emil Bobu, Miu Dobrescu, Iliescu, apoi, într-o primă fază chiar Traian Gârba au mai păstrat din zona veche, dar nu au investit nimic în modernizarea ei, după 1980 degradările au fost atât de mari încât mulţi locatari le-au şi părăsit pentru apartamente noi la bloc. În loc să le repare şi să le integreze în circuitul încălzirii centrale liderii comunişti locali au ales varianta distrugerii. Au distrus nu 100-150 de ani de istorie urbanistică, ci peste 300-500 de ani de istorie a beciurilor sucevene, majoritatea proprietate a negustorilor armeni, dar făcute şi de autorităţi în veacurile trecute pentru a proteja populaţia de urgii naturale (incendii dese) dar şi de jefuiri străine. Nimic, dar absolut nimic nu justifică măsura distrugerii Sucevei vechi luată de un prim-secretar de origine bănăţeană şi de alţi activişti de partid şi de stat, dintre care doar unul mi se pare că era născut în Iţcani (dar el atunci era la UJCC, e vorba de fostul secretar Găină). Lucrările de escavare a fostelor beciuri au fost extrem de mari şi de costisitoare. De multe ori am trecut pe şantier oprindu-mă la intrarea câte unui beci. Blocurile din cartierul denumit, cu cinism parcă, „Ştefan cel Mare“, sunt urâte din toate punctele de vedere. Germanii din vest, dar şi cei din est, polonezii şi alţii au refăcut întocmai multe oraşe distruse de război. RDG-ul comunist a refăcut splendidul oraş Dresda, distrus la fel de cumplit ca Hiroşima de aviaţia anglo-americană în 1945, când în el erau refugiaţi câteva sute de mii de civili. Oare de ce învingătorii nu ajung niciodată la ştreang?...

(rubrică îngrijită de Angela Furtună)"
În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Oare de ce învingătorii nu ajung niciodată la ştreang?....
 Vizualizări articol: 623 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Oare de ce învingătorii nu ajung niciodată la ştreang?...0.05

Iulius Mall Suceava
Denis
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Optik Tataru - Oftalmologie Ochelari Lentile Rame Optometrie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Alte titluri din Local

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei