Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Domnule redactor şef,
Târziu mi-a parvenit numărul din 15 septembrie 2007 al ziarului Monitorul de Suceava. O pagină întreagă îmi este dedicată, excepţie făcând colţul pentru publicitatea Direcţiei Silvice Suceava în acţiunea de “apărare a avuţiei naţionale strategice” pe care o adiministrează, prin tăierea şi comercializarea pădurilor Bucovinei. Cele două săptămâni trecute de la apariţia materialelor privind persoana mea consider că nu au prescris dreptul la replică. De aceea, vă solicit, sub rezerva unei acţiuni în justiţie, publicarea răspunsului meu, în aceleaşi condiţii.
Colectivului Direcţiei Silvice Suceva, cu urările cuveniteO constatare umană, firească după un experiment de jumătate de veac, a dat glas lăcomiei, urii, şi disperării unei specii pe cale de dispariţie pe pământul românesc - cea a “administatorilor bunurilor întregului popor”. Aşa botezau comuniştii gestionarii bunurilor luate prin abuz, teroare şi crimă de la proprietarii de drept, exploatate în numele statului, dar în interes personal, de grup, de gaşcă, de clasă, de partid.
Timp de 17 ani am trăit jaful c.a.p.-urilor, al i.a.s.-urilor, al întreprinderilor de stat, al regiilor naţionale de către aceşti pricopsiţi, cu titlul de directori, preşedinţi, specialiştii “lui peşte”, toţi din eşalonul doi al nomenclaturii comuniste. Ce n-au putut valorifica în interes propriu, au lăsat, din gestiunea lor, să se distrugă sau au distrus direct, topind ca fier vechi maşini, utilaje, fabrici, uzine şi altele. Apologeţii socialismului, ai proprietăţii de stat au ajuns, peste noapte, patroni, moşieri, bancheri. Când au terminat ce au construit, ei cu propaganda şi teroarea, românul de rând cu foamea, frigul şi alte sacrificii, s-au năpustit asupra bunurilor de restituit proprietarilor deposedaţi de regimul comunist. Nu s-au aşteptat la aceasta niciodată dar, vezi, Doamne, am ajuns stat european. Până a ajunge, însă, din toate măreţele realizări ale viteazului popor român s-a ales praful. În locul lor, de o parte vile, maşini de lux, conturi în bănci; de cealaltă parte, sărăcie, mizerie, emigraţie, înstrăinare. În judeţul Suceava, proprietatea de stat a mai rămas astăzi doar asupra pădurilor, păduri luate tot de la proprietari privaţi. Odată restituite, acest colectiv semnatar al paginii ziarului din 15 septembrie va trebui să mai treacă şi la muncă cinstită. Doresc să spun că, după retrocedarea pădurilor bisericeşti, Direcţia Silvică Suceava va trebui desfiinţată.
Şi acum, aproape de subiect. Cu ce-am greşit în faţa eroicului colectiv de la Direcţia Silvică Suceava. (Precizez că nu pot considera termenul silvicultor egal cu inginer silvic. Silvicultori mai are România, din păcate prea puţini). Într-o discuţie privată, pe care, după ce a fost interceptată de un ziarist, am recunoscut-o public, am menţionat câteva nume care mai ieri apărau bunurile poporului, blocând un act de dreptate istorică, care astăzi dau sau sunt pe cale de a da socoteală prea slăvitului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Blestemul voievodului, asupra celor care jefuiesc bunurile bisericeşti, nu l-am rostit eu, public, ci senatorul de Suceava, ex-ministrul Gheorghe Flutur. În ce mă priveşte, luând martor pe Dumnezeu, nu m-am bucurat niciodată de moartea cuiva. Aşadar, una-i să constaţi, alta-i să te bucuri. E mult timp de când privesc moartea ca singura ceritudine a vieţii şi, în fiecare zi, mă pregătesc pentru clipa când voi trece în lumea cealaltă. Totdeauna am simţit milă şi compasiune pentru cei nepregătiţi. Deopotrivă, respect şi suferinţa altora. Dar, peste toate, niciodată nu voi pregeta în a sluji adevărul şi dreptatea. Iar adevărul privind relaţia dintre Direcţia Silvică Suceava şi relaţia cu Fondul Bisericesc din Bucovina îl pot demonstra în faţa oricui doreşte să-l cunoască.
Cine poate sta în spatele acţiunilor de blocare şi tergiversare a pădurilor bisericeşti din Bucovina alţii decât cei direct interesaţi, recte colectivul semnatar? Rezultă, în modul cel mai evident, chiar din textul publicat. Clamează respectarea legii tocmai cei care contestă calitatea de proprietar al Fondului Bisericesc, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitiv şi irevocabil, pentru tot ticălosul, i-a recunoscut această calitate; cei ce continuă să taie pădurile bisericeşti, după ce justiţia le-a interzis; cei care concesionează milioane de metri cubi, din cel mai bun lemn, unor afacerişti străini de neam şi de ţară. Cât priveşte numărul proceselor în care au antrenat Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Fondul Bisericesc, care ar fi 10 şi nu 100, propun o dezbatere publică în care să le numărăm, pe baza de documente. Grija colectivului semnatar pentru “pădurile poporului” se mai evidenţiază şi prin tăcerea asupra săvârşirii unui abuz (care înseamnă şi tăinuirea, dacă nu participarea la o infracţiune), cu o pagubă de peste 2 milioane de euro, de către alt legalist, Orest Onofrei, cu care vajnicii administratori sunt legaţi buzunar la buzunar. Sesizez şi pe această cale DNA-ul pentru a cerceta atribuirea unei suprafeţe de 825 ha unui fals moştenitor, pe nume Rondolean Victor, prin hotărârea Comisiei Judeţene Suceava de Fond Funciar, nr. 2777/ 07.09.2006, pe considerente cunoscute doar de prefect şi clica.
Aşadar, condoleanţe îndureratei familii Hîncu, dreptate şi lege jefuitorilor de codri şi de bunuri bisericeşti, înainte de a da socoteală în faţa veşnic ocrotitorului Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Vasile Lupu,
29.09.2007
