Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Bate vânt înoitor prin sălile muzeelor noastre – mai nou, purtând mireasmă de cârnaţi. Cârnaţi de Pleşcoi. La Muzeul Ţăranului Român, fraţii Ilfoveanu expun sculptura-manifest „Eva din Pleşcoi”. Spiritele învechite, acrite şi retardate, n-ar ezita să întrebe de ce Eva aduce mai degrabă cu Godzilla, de ce-i lipseşte capul, piciorul drept şi braţul stâng şi, mai ales, de ce a fost nevoie ca mastodontul să fie învelit în 70 kg. de cârnaţi (arhetipali!) ardeiaţi şi usturoiaţi, băgaţi cu pricepere străbună în maţ de curcă tocmai în misteriosul Macondo românesc numit Pleşcoi. Adevărat, zona este zămislitoare de Eve (Elena Udrea a şi onorat vernisajul cu prezenţa), dar aceleaşi spirite cârcotaşe n-ar ezita să-ntrebe mai departe ce au cârnaţii cu prefectura şi ce legătură cât de cât logică se poate stabili între „Proclamaţia de la Pleşcoi” (în esenţă, un demers întemeiat – lansat cu argumentare prea zăngănitoare) şi biblica Evă, înţeleasă ca simbol al perenităţii tradiţiilor... româneşti. La fel de bine, aceeaşi Evă (oricum, în viziunea Ilfovenilor n-are cap) ar putea fi tencuită, în Groenlanda, cu untură de focă, la Berlin, cu crenvurşti, la Paris, cu ficat de gâscă îndopată, la Moscova, cu blinele şi caşa. Da, suntem pe cale să ne pierdem identitatea culturală sub asaltul consumismului civilizaţiei tip fast-food (extindem, desigur, valabilitatea constatării şi dincolo de realităţile cuhniei), însă de ce s-a ales drept „ brand pentru originalitatea unui popor”, cum scrie presa entuziastă, tocmai cârnatul de Pleşcoi? El poate reprezenta cel mult tradiţiile culinare ale unei anumite zone restrânse, în vreme ce românii au din moşi-strămoşi un cu totul alt simbol zămislit din tocătură: sarmaua. Şi ce ode i-a închinat poetul anonim! „Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat / somnul lung, metamorfozic, în butoiul de murat / Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii / Imn de laudă mâncării înălţat în cerul gurii (...) Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată / Ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată...” Au cârnaţii literatură adiacentă? N-au. Sunt amintiţi în cronici? Nicăirea. Pe când sarmaua ancestrală, ehei: „Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua / Iată-n câteva cuvinte cum s-ar defini sarmaua...” Începem să credem că, până la urmă, e-o lucrătură politicească: la orice alegeri uninominale, Pleşcoiul ar fi circă, dna Udrea, cadidată, astfel cârnaţii devenind agent electoral. Iar marele nostru regret este că generaţiile ce or să vină nu vor avea parte de elevatele satisfacţii estetice oferite de contemplarea Evei cu cârnaţi, Geaba-i ars longa, tocătura se împute.
Corespondenţă
Doamna LYDIA ELRON, văduva cunoscutului şi reputatului pictor Baruch Elron, (elron@bezeqint.net) ne scrie din Israel (în urma articolului nostru „Izvoare”): „În legătură cu faptul că Elron este inexistent în muzeele ţării în care s-a născut şi studiat, vă informez că am luat legătura cu Ministerul de Externe de la Bucureşti, Departamentul Românilor de Pretutindeni, precum şi cu muzeele din Bucureşti, cel Naţional şi cel de Artă Modernă, de un an şi mai bine. Doresc să le donez ciclul „Cele patru anotimpuri” (...) Sper să nu fiu nevoită să renunţ la idee...)” Va să zică, ni se oferă gratuit lucrări ale unui pictor ce este expus în marile galerii ale lumii, inclusiv la Muzeul de Artă Modernă din New York, iar funcţionarii noştri de la MAE şi muzee nu catadixesc să răspundă ofertei! Halal!
MOŞGAVRILĂ – Fireşte, aveţi dreptate: Premiul Oscar a încununat mari şi remarcabile filme – există o întreagă literatură a „stelelor Oscarului” (o carte cuprinzătoare pe această temă a fost scrisă la Iaşi). Grosul producţiei cinematografice americane este însă de alt calibru, şi acest gen de pelicule am comentat. Rămân la părerea că filmul lui Mungiu n-are şanse la Oscar: îi lipseşte tematica specială din „Lista lui Schindler”, condiţia de mare producţie, aportul marilor vedete, perfecţiunea tehnică, şi va fi întâmpinat cu reticenţe din pricina rezervelor americane faţă de Europa. Dea Dumnezeu să nu fie aşa!
