Monica TĂTARU

În concepţiune pur psihologică, caracterul este latura relaţional-valorică şi de autoreglaj a personalităţii. Latură relaţional-valorică pentru că este partea personalităţii responsabilă de felul în care oamenii interacţionează unii cu alţii în societate, în funcţie de valorile însuşite în familie, la şcoală, în grupul de prieteni, aceste valori acţionând ca o pecete, ca o amprentă în orientarea şi comportarea individului. Este latura de autoreglaj a personalităţii pentru că ajută la adaptarea individului la toate situaţiile în care e pus, facilitându-i stabilirea relaţiilor.

Cu alte cuvinte, caracterul e format, pe de o parte, de toate experienţele prin care trecem, în familie, la şcoală, la serviciu, iar pe de altă parte, le influenţeză.

 

„Inteligenţa fără caracter nu valorează nimic”

Seriozitatea, punctualitatea, integritatea, onestitatea, amabilitatea sunt cele care ne fac să spunem despre cineva că are un caracter frumos, că este o persoană pe care ne putem baza. „Caracterul fără inteligenţă poate multe, însă inteligenţa fără caracter nu valorează nimic” spunea Cicero.

Întâlnim uneori persoane care par a avea un caracter frumos, sunt amabile, zâmbitoare şi te fac să ai încredere în ele. Dar puse într-o situaţie de criză sau de putere se schimbă radical. Ajungem atunci să ne întrebăm care le este adevăratul caracter. Abraham Lincoln spunea că aproape toţi oamenii rezistă nenorocirilor, dar dacă vrei să le testezi adevăratul caracter, trebuie să le dai putere.

Într-o Românie în continuă tranziţie din 1989 încoace, modelele lipsesc din păcate. Şi vorbesc despre modele, pentru că avem tendinţa să imităm, caracterul formându-se prin puterea exemplului. Şi pentru că articolele mele se referă la piaţa muncii, voi face în continuare referire la ea.

 

Caracterul la locul de muncă

Încep cu angajatorii, pentru că ei trebuie să fie primii care dau exemplu. Câţi dintre dvs., domnilor angajatori, vă respectaţi promisiunile faţă de angajaţi sau practicaţi un management de calitate, în care sistemul de recompensare a angajaţilor competenţi este bine pus la punct, fără fisuri? Câţi dintre dvs., domnilor manageri, uitaţi de răfuielile personale atunci când e vorba de relaţia angajator-angajat şi sunteţi capabili să trataţi situaţiile şi angajaţii în mod obiectiv?

Proba caracterului nostru, la birou, în viaţă, vine din respectul faţă de noi înşine, din felul în care tratăm problemele cu care ne confruntăm, acest lucru fiind valabil atât pentru angajator, cât şi pentru angajat. Până la urmă, importantă e atitudinea pe care o avem faţă de situaţiile care apar, indiferent de care parte a baricadei suntem, angajator sau angajat. Iar dacă nu aveţi un model, încercaţi să fiţi dvs. modelul, domnilor angajati!

Mergeţi  la serviciu în fiecare zi, vă faceţi treaba conştiincios, nu întârziaţi niciodată cu proiectele, dar nimeni nu vă place, colegii vă evită, vă izolează, nu vă invită niciodată la petrecerile lor sau ale firmei. Sunteţi frustrat de asta, pentru că nu înţelegeţi de ce alţii, mai puţin profesionişti decât dvs., sunt mai plăcuţi şi uneori chiar promovează mai repede.

Ce pot avea ei în plus faţă de dvs.? Care e reţeta pe care o urmează ei ca să reuşească?

 

Propriul exemplu

Seriozitatea e primul aspect de care trebuie să vă îngrijiţi. Angajatorii pentru care aţi lucrat sau lucraţi şi colegii dvs. cred ca sunteţi o persoană serioasă, care se ţine întotdeauna de cuvânt şi pe care se pot baza? Sunteţi o persoană punctuală? Dacă aţi stabilit o întâlnire, faceţi tot posibilul să fiţi acolo la timp. Dacă nu puteţi ajunge, atunci trimiteţi un mesaj sau anunţaţi într-un fel sau altul acest lucru.
O altă parte a caracterului nostru, extrem de importantă în evaluarea noastră de către ceilalţi, este reprezentată de integritate şi onestitate. Aveţi capacitatea să acceptaţi realitatea şi să recunoaşteţi ce puteţi şi ce nu puteţi face? Aveţi capacitatea să fiţi onest, atât cu dvs., cât şi cu ceilalţi? Într-o firmă sunt două tipuri de angajaţi - cei care se plâng şi cei care gândesc. Angajaţii care se plâng observă problemele care apar, dar nu au curajul să ridice obiecţii. Angajaţii care gândesc sunt cei care se focusează pe soluţii. Dvs. din ce categorie faceţi parte?

Un alt aspect de luat în calcul este capacitatea de a lucra în echipă. Dvs. cum lucraţi? Colaboraţi cu cei din jurul dvs. sau preferaţi să faceţi lucrurile de unul singur? Vă ajutaţi colegii, chiar dacă aceştia nu merită? De câte ori vi s-a întâmplat să staţi peste program ca să ajutaţi un coleg să-şi termine proiectul, dar fără să vă lăudaţi cu asta ulterior? De câte ori aţi adus cafeaua şi colegului dvs.? Sau de câte ori aţi cerut dvs. ajutorul colegilor? Sunteţi în stare să vă concentraţi la serviciu atunci când nu sunteţi urmărit, atunci când nu aveţi termene? E mare lucru să vrei să-ţi faci treaba fără a fi împins de la spate de cineva. Vine dintr-o conştiinciozitate a muncii şi din respect faţă de colegi.

E important să inspiraţi încredere echipei, prin respectarea tuturor angajamentelor asumate. Până la urmă, suntem evaluaţi pentru ceea ce facem, nu pentru ceea ce spunem că vrem să facem!

Aşteptăm întrebări şi sugestii la telefon 0230 520317 sau pe e-mail office@agentierecrutare.ro.

Consultant - psiholog Monica Tataru
Human Resources Consulting
Agenţie de recrutare şi selecţie de resurse umane

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Caracter, cine mai are nevoie de el?.

Comentarii