Gabriel MANȚĂ

Știu că meciul cu Columbia e proaspăt, dar nu l-am putut cuprinde până la ”ora închiderii”. Nicio pagubă, de ce să începem ziua cu stângul, că doar nu i-om fi bătut noi pe sud-americani... Dar și stângul ăsta, știți cum e, pentru Hagi ăl bătrân ar fi fost de bun augur să înceapă cu stângul. Mai delicat e în cazul tânărului Hagi, că el poate începe cu orice picior la fel de bine, dacă nu cumva la fel de rău.  Dar să nu anticipăm.

Deocamdată, soarele Americii ne luminează nopțile și chiar am avut ce vedea. De exemplu, cum lidera WTA, poloneza Swiatek, este dominată neverosimil de Alexandrova, aceasta câștigând în minimum de seturi. Dar dincolo de scor vorbim și despre maniera de joc, care se înscrie în traiectoria ascendentă a sportivelor din Rusia și Ucraina, de care pomeneam deunăzi. Astfel, turneul feminin de la Miami a devenit unul deschis, căci și Sabalenka a ieșit prematur, probabil pentru că nu mai avea mintea la tenis, după decesul prietenului său. Nici trupul n-ar mai fi trebuit să-l aibă la tenis, dar dacă așa a decis ea... Din păcate, printre cele pentru care s-a deschis turneul nu se numără și Sorana noastră, de la care tot așteptăm în van rezultatul ăla mare. Pe partea masculină am fost privilegiat, ceasul biologic trezindu-mă la fix pentru a urmări meciul dintre Alcaraz și Monfils. Iar dacă și omul-spectacol, l-am numit așa pe francez, că e mai vechi în branșă, l-a aplaudat pe Alcaraz, vă dați seama ce nivel a accesat spaniolul. Păcat că nu e și Djokovic la Miami, dar cred că a gândit bine să nu se expună. Se antrenează deja pe zgură, va avea un avans față de ceilalți, plus că Olimpiada tot pe zgură va fi. Presimt că pe suprafața roșie vom avea un Nole în variantă... hard!