Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Orașe ”pe malul Someșului” sunt câteva, dar numai unul a fost botezat Heidelbergul României, grație vieții sale universitare, deopotrivă grație ”aerului”, unde știința și artele se împleteau cu eleganța și cu bunul-simț; ultimul, atât de necesar bunei înțelegeri interetnice; întrucât în acel oraș trăiau în pace români, unguri, nemți și evrei, ca să mă opresc doar la etniile preponderente. Iar eu am prins binișor din vremea aceea. Deopotrivă, anii m-au ajutat să stau călare pe momentul 1989 și să văd Heidelbergul de după.
Și, de îndatăce cuplul dictatorilor a fost scos din scenă, în fruntea orașului cu pricina a fost ales un profesor universitar, om din ”vechea generație”. Spunând asta mă gândesc la bunele maniere și la un elitism neostentativ, loc unde cultura, prețuirea valorilor morale, estetice și artistice făceau casă bună cu bunul-simț. Iar urbea pomenită și-a păstrat încăo vreme aerul unui Heidelberg românesc.
Dar!... Heirupista democrație mocnea și, brusc, și-a scos colții… Drept care, pe tronul urbei s-a aburcat un dac liber, român verde deopotrivă, pare-se știutor și practicant al unor puține cuvinte provenite din limbile ambelor popoare.
El, în tunelurile dacice de sub oraș, precum și în cele câteva piramide tracice legate prin acestea, descoperise un tricolor și, plăcându-i peste poate, i-a zugrăvit culorile pe pubelele stradale și pe băncile bulevardelor… Ce mai?!... Un adevărat viteaz!.. Trebuie spus că omul era convins că în acest fel el - un dac liber-român verde - dă peste nas hunilor-unguri verzi!... Și iar trebuie spus că, pe ici pe acolo, și aceștia începuseră să scotocească după tunelurile și piramidele lor cam prin aceleași locuri, agitând un alt tricolor.
Pesemne cănici unii, nici alții nu știau că pacea e preferabilă oricărui conflict...
Dacul însă nu s-a lăsat și, mândru că ținutul îi fusese cucerit de un imperiu antic, s-a pus pe săpat în chiar frumusețea de piață centralăa Heidelbergului; o piață largăcu multă verdeață, flori și arbori. N-au contat toate astea în fața hârlețului necrofil și, în scurtă vreme, în locul multor rondouri florale, al gardurilor vii și brazilor, printr-un geam gros din sticlă pus ca pardoseală, trecătorii puteau admira mormântul unor întunecate ruine romane.…
Dacă nu le-ar fi găsit, sunt convins că, în avântul său vitejesc, daco-românul ăsta verde ar fi fost în stare să construiască ruine noi!… Ceva verde mai rămăsese totuși în centru…
De bine de rău însă, țintind tricolorul, pe marile bulevarde ce pornesc din centru spre est, daco-românul plantase o alternanțăde arbori: un stejar roșu, un mesteacăn și un brad albăstrui-argintiu; combinație care toamna se colora semnificativ.
Vremea a trecut, arborii au crescut cât clădirile când,… sosit doar cu bocceluța pe umăr, în fotoliul dacului s-a aburcat un nou Copilu'-Minune…: cel al Apusenilor.
În acel moment, într-un interviu - elogiindu-și odrasla proaspăt unsă (și făcând limpede referire la fizicul acesteia) - mama sa decreta:
”Balega dejeaba-i mare!... Că dacă să uscă, o ia vîntu' și-o duce!... Da' căcăreaza oii, așa cum îi ea de miculuță, rămâne pe loc și tomnește locu' !”. Adică, îl tocmește, îl aranjează... Biata, implicit, asumând conținutul progeniturii.
Acum, când Heidelbergul e defrișat sistematic și ”tomnit” cu dale și betoane, reușita căcărezei nu mai poate fi pusăla îndoială.
Central, la pod, în locul unde pe malul râului era un larg taluz molcom înierbat și bănci de taifas, au crescut blocuri de beton ”anti-tanc”. Numai o minte bolnavă de arhitect urban putea ticlui asemenea hidoșenie!... De altfel, întregul mal, până dincolo de intrarea urbanăa râului, a fost betonat; materialul făcând casă bunăcu deșeurile care dospesc în albie. Iar centrul Heidelbergului e numai soare și piatră,... piatră și soare.
...................................................................................................................
Se impune întrebarea: Cine a plătit costurile ambițiilor unor lideri mici?... Iar răspunsul se impune și el: Locuitorii cu bun-simț și estetica orașului. A doua întrebare fiind: Cum de au ajuns în fruntea urbei inși pitici?... Răspunsul impunându-se iar: Fiindcă au fost votați de mult prea mulți asemenea lor...
