Gabriel MANȚĂ

”Lăsați copilul în pace!” – acesta a fost titlul editorialului de vineri a lui Radu Cosașu pe gsp.ro. Copilul este Octavian Popescu, iar scriitorul are de fapt o trimitere subtilă, în stilul său consacrat de extremist de centru, la grupul de ziariști de la Gazetă care și-au propus să-l scoată pe acest puști mai prost decât media jucătorilor de fotbal. Da, asta a fost miza unui articol în care respectivii s-au pus pe analiză de text a declarațiilor fotbalistului de la FCSB de după meciul cu Voluntari, tranșat la ultima fază de șutul acela intangibil! Popescu s-a exprimat natural într-o lume fotbalistică plină de clișee, în care cei mai mulți jucători vin și-și spun poezia – și-au dorit mai mult victoria, importante sunt cele 3 puncte etc. Asta cu cele 3 puncte au spus-o la amicale inclusiv Lobonț sau Cristi Tănase! Dar pe-aia a lui Hagi cu goluri multe, dar nu prea multe, o știți? Dar Mitea, care s-a consultat ”cu mine însuși”? Și tot așa, până la alde bloc-notes. De aceea, vorba lui Radu Cosașu, lăsați copilul în pace! N-o avea el carte, dar nu e sub nivelul altora, are doar mai puțină experiență pe partea asta.

Compensează însă cu vârf și îndesat pe partea cealaltă, a meseriei pe care și-a ales-o. A umflat mulți jucători Becali, a visat cai verzi pe pereți, le-a pus clauze ridicol de mari, dar din când în când și un ceas stricat arată ora exactă. Octavian Popescu chiar iese pe plus la principalele criterii de evaluare a unui fotbalist de atac. Excelează la controlul mingii, inclusiv în viteză, cu tot ce implică asta, dribling sau intrarea în combinații. Vede jocul, are acea pasă filtrantă à la Messi. Și mai are și șut, și ce șut! Poate să dea și acolada clasică la colțul lung, dar și să plesnească mingea în plin, cum a făcut-o cu Voluntari. Inclusiv alegerea  asta denotă o anume inteligență în joc, căci de la distanța aia o acoladă, chiar bine plasată, putea fi neutralizată de portar. Sigur că mai are de lucrat la altele, la stângul, la faptul că uneori dispare din joc, dar când le ai pe astea la 19 ani... Condiția esențială ca el să reușească și să devină următorul jucător influent din fotbalul nostru este dorința de a progresa. Aici nu știm cum stă, viitorul ne-o va arăta. Dar faptul că personalitatea sa în joc (sau obrăznicia, dacă vreți) iese în evidență la o asemenea vârstă e ceva ce lasă loc de optimism. Poate că Becali are dreptate când spune că va fi cel mai scump fotbalist vândut vreodată din România, dar în niciun caz nu va lua pe el sumele care-i zboară prin cap. La FCSB nu are suficientă expunere, i-ar trebui grupe europene, în paralel cu reușite la echipa națională. Abia după un prim transfer la o echipă cu prezență constantă în cupele europene i-ar putea crește cota spre zecile alea de milioane. Deci în niciun caz un transfer la o echipă de pluton gen Parma, care a fost prezentat drept un succes în cazul lui Man.