Doru POPOVICI

De mâine într-o săptămână ne aşteaptă finala actualei ediţii a Campionatului European de fotbal, una care ne va lăsa întipărite în memorie şi câteva goluri frumoase, şi ceva surprize, dar pentru mine, cel puţin până în acest moment, chestia care mi s-a fixat adânc este cel mai urât meci de fotbal pe care l-am văzut vreodată, Portugalia - Croaţia. Nu-i de lepădat, în aceeaşi direcţie, nici Polonia - Portugalia, unde dincolo de lupta surdă şi teama aproape morbidă de a nu mai primi nimeni vreun gol după cele două înscrise relativ repede n-am mai reţinut decât ratările catastrofale ale lui Ronaldo, pentru care, dacă ar fi fost român, probabil că l-am fi înjurat până la următoarea ediţie a "europenelor". Norocul lui a fost că s-a scos cu loviturile de la 11 metri, dar şi că restul echipei, exceptându-l pe Bob Marley ăla de 18 ani, a jucat parcă şi mai prost, deşi pare greu de crezut. Vă amintiţi golul polonezilor? A fost o diagonală de vreo 40 de metri, un bou de fundaş a ajuns după căderea mingii, care l-a sărit, ajungând la Rosicky. Ăsta a fugit şi a centrat pe jos, iar fundaşul care trebuia s-o buşească, alt bou, a dat o "chiflă", cam ca Ronaldo ulterior, astfel că mingea a ajuns la Lewandowsky, care a nimerit şi el pentru prima dată în acest turneu poarta. Ideea e că şi alţii au proştii lor, surprinzător fiind doar faptul că uneori şi cei suspectaţi de inteligenţă în joc pot fi mai proşti decât ţi-ai putea închipui. Când scriu această rubrică, mai sunt ore bune până la Belgia - Wales, iar eu sper din suflet să câştige galezii. Finala de vis pentru mine, după tot ce am văzut timp de 3 săptămâni, ar fi cea dintre Wales şi Islanda. Pare absurd, dar ar fi o palmă enormă dată amărâţilor ăştia de pe la noi care ne tot freacă de ani de zile cu "masa bogaţilor" la care cică nu sunt primiţi săracii. Ce uită ei să spună e că, cel puţin în cazul fotbalului nostru, e vorba de săraci cu duhul.