Florin HAIDAMAC

Zi de vară. Caniculă. S-au schimbat vremurile. S-a schimbat vremea. S-au schimbat şi oamenii. Totul e la extrem în mileniul ăsta în care trăim. Mileniu care se vrea spiritual cică. Mulţi sunt în căutarea eului, în căutarea progresului personal. În căutarea unui scop sau a unei credinţe care, vezi Doamne, le va aduce un echilibru. Mi-e silă de fandoselile astea de pe net. Îmi plac oamenii. Viaţa reală. De asta sunt foarte atent la ce e în jurul meu. Un magazin aproape de o terasă unde curge în valuri nelipsita bere, adevărata soră a românului. Că doar, nah, e caniculă. Dă-i cu halba, frate. Sanchi pentru hidratare. Însă nu mulţi ştiu ca de fapt efectul e invers. Nu contează. Dă-i şi fă muşchi de la ridicat pahare pe caniculă. Nici Rambo nu trăgea la sală aşa cum trag unii la halbere. Sau la coniac canoe.

Magazinul e plin. Fiecare are de cumpărat câte ceva. Plus că are aer condiţionat, ceea ce e chiar o modalitate eficientă de a atrage clienţi. În faţa mea e un domn. Are nasul roşu. Proeminent. În semiologia medicală se numeşte rinofima, stigmat al consumului cronic de alcool. Chiar dacă e dimineaţă, domnul acestea e pilit binişor. Pune pe bandă o pâine, un salam, două roşii, câteva ouă şi un pet de bere la 2 litri. Că, deh, e promoţie. Ajunge la casă.

- Bună ziua, domniţă, se adresează el politicos.

Casiera răspunde şi îl priveşte absentă. Ce viaţă au şi fetele astea. Angajate de multe ori pe salariul minim, mai ales dacă sunt debutante, cu 8-9 ore pe zi de stat şi bătut în taste. Cu tot felul de oameni pe cap.

Iese şi bonul. Domnul se caută prin buzunare.

- Să ştiţi că nu am să vă dau 30 de bani. Nu am mărunt deloc. Vă dau trei bomboane?

- Ce să fac cu ele, domniţă?

- Le duceţi la copii.

Bagă bomboanele în buzunar şi pleacă. Îmi mai fac de lucru ceva timp prin magazin apoi mă îndrept spre ieşire. Trec pe lângă terasă. Îl văd pe domnul din faţa mea. Are o halbă în faţă. Curios cum sunt, mă aşez şi eu la o masă. Cer un suc, pentru că, aşa cum ştiţi, subsemnatul nu consumă alcool. Domnul goleşte halba din câteva guri. Cere nota.

- Să ştiţi că nu am mărunt, zice el. Vă dau trei bomboane.

Chelnerul face feţe-feţe.

- Vă credeţi în piaţă, domnule? Aici nu facem schimb de mărfuri.

Se ridică de la masă. Mă iau după el. Intră în magazin şi merge la casă. Scoate din buzunar bomboanele.

- Domniţă, nu sunt bune de nimic astea. Îmi vreau restul înapoi.

- Nu vă pot da. Am şi eu o gestiune aici.

- Bine.

Supărat intră în raioane. Ia o pâine. O pune pe tejghea. Alături de bomboane. Casiera se înroşeşte. Domnul e hotărât. Se duelează din priviri. Femeia cedează.

- Fir-ar al naibii de bomboane. Luaţi-vă pâinea şi lăsaţi-mă în pace.

Totul intră în normal. Iau şi eu o pâine. Ajung la casă.

Mai vreau şi trei bomboane, zic serios.