Doru POPOVICI

De vreo doi ani, de când Simona Halep şi-a început ascensiunea, cei care văd în ea viitorul lider mondial în clasamentul feminin nu încetează a ne vorbi despre calităţile ei, dintre care primele enumerate sunt vârsta şi muşchii de la picioare, cică moştenire genetică de la Nea Stere, tac'su. Se prea poate să fie aşa, mai ales că în afară de astea nu am reuşit, deşi am urmărit-o aproape în toate partidele disputate, să îi mai găsesc şi altele, exceptând backhandul în lung de linie, pe care, atunci când îi merge jocul în general, îl execută foarte bine... dar în nici un caz la fel de bine că Şarapova. Asaltul ei asupra clasamentului WTA a fost facilitat şi de o serie de accidentări ale jucătoarelor aflate înaintea ei, dar şi de renunţarea altora de a participa la o serie de turnee ori de ieşirea prematură din altele. Să ne înţelegem: faptul că o jucătoare de top pierde încă din primele tururi nu e un capăt de lume. E firesc să nu fii în permanenţă în vârf de formă. Dar chiar şi atunci când se întâmplă, rar poţi spune că respectivă n-a făcut tot ce se poate pentru a depăşi momentele dificile. Ea şi antrenorul, sfătuitorul ei. Amintiţi-vă numai de câte ori l-aţi văzut pe Wozniacki ăl' bătrân venind lângă fiică-sa şi spunându-i ce trebuie schimbat în jocul ei. Nu zic că nea Stere ar trebui şi el să fie la fel de competent. El n-are decât să-şi vadă de ferma lui de vaci sau oi sau ce-o mai avea pe acolo. Dar ce face Ioniţă, ăla plătit de Simona tocmai pentru asta? Ca în afară de "Hai, Simona, hai, că se poate!", altceva nu-mi aduc aminte să fi auzit din gura lui. Pentru mine e clar: Simona stă bine cu muşchii de la picioare. Se vede însă că nu-i destul. Ar fi nevoie şi de niţel cap. Pe care îmi îngădui să presupun că Simona nu-l prea are. Dar mai grav e că nu-l are nici ăla plătit ca să-l aibă. Ascensiunea Simonei s-a produs cât timp îl avea pe margine pe belgianul ăla. De ce l-a gonit n-am înţeles. Dar dacă şi Federer cică mai progresează, mai ales în jocul la fileu, datorită antrenorului, n-ar fi oare necesar ca şi Simona să-şi găsească unul cu ceva mai puţini muşchi dar cu mai multe circumvoluţiuni? Creier, zic, pe înţelesul Simonei.