Gabriel MANȚĂ

Ştiu că fiecare parior e Stan Păţitul, fiecare având poveşti despre ultimul minut al prelungirilor, momentul optim în care biletele se duc unde se duc. Dar parcă mie mi se întâmplă mai abitir decât altora! Nu pricep în ruptul capului, dacă tot se spune că balanţa noroc-ghinion se echilibrează în timp, de ce proporţia meciurilor câştigate în ultimul minut, faţă de cele pierdute, este cam de 1 la 5. Şi tot scade! Ultima ispravă este legată de meciul Rapid-Tg. Mureş. M-am gândit mult înainte de a introduce acest meci într-o schemă desfăşurată pe mai multe buletine. Ştiu foarte bine reputaţia Rapidului, dar am considerat că deja îşi făcuse norma de gafe în acest campionat, aşa că meciul cu mureşenii urma să îi găsească foarte concentraţi pe problemă. Stilul tenace al echipelor lui Sabău îmi dădea ceva rezerve, dar am conchis că Rapidul va câştiga totuşi, la mare luptă. Ce s-a întâmplat ştiţi cu toţii... Pancu s-a bucurat de acel gol de parcă meciul deja se sfârşise, a încleştat pumnul de vreo 10 ori, a oferit bezele, a desenat o inimioară! Lucescu, sărăcuţul de el, a băgat fundaş în loc de atacant, invitând adică adversarii peste ei. L-a mai băgat şi pe Roman care, din jucătorul promiţător care era, a devenit un fel de găină fără cap. Iar Deac a ţinut cu tot dinadinsul să ia un roşu în mod stupid, deşi scăpase de vreo două ori înainte (l-a lovit cu capul pe Astafei în acelaşi stil în care o făcuse şi Wesley în Liga Europa, gest pentru care brazilianul a luat, pe lângă roşu, şi vreo trei etape de suspendare. În fine, a ieşit golul ăla în minutul 94, la care Marcos Antonio a întors ca tramvaiul, la care Coman mai întâi s-a retras şi apoi a ieşit, la care etc... Mi-am ţinut firea, deşi tocmai ratasem un bilet de vreo 30 şi ceva de milioane vechi. Am aruncat o privire şi pe celelalte buletine, care teoretic nu aveau cum să fie câştigătoare fiindcă mai devreme ratasem şi 2-ul la Bologna-Napoli, dar ce văd? Pe unul din ele, în loc de Bologna-Napoli figura, printr-o greşeală a operatoarei, Atalanta-Lazio, tot 2, dar care ieşise cu o cotă dodoloaţă de 2,75! Doar că Rapidul era la locul lui şi pe acest bilet, la care câştigul ar fi fost de aproape 50 de milioane vechi! Aşadar, fără acel gol la potou, cele două buletine s-ar fi cumulat şi aş fi avut şi eu în concediu bani de-o ciorbă. Ba chiar de o ciorbă la Mediterana. Aş fi vrut să mai trăiesc o dată faza, să mă concentrez mai mult, poate – cine ştie? – o deviam peste poartă! Dar aşa-mi trebuie dacă nu sunt consecvent regulii mele de-o viaţă: fără cote mici pe bilet!

Şi fiindcă astăzi este ziua marii finale bucureştene, să vă spun că ţin cu Bilbao (mi-a plăcut formularea unui coleg, fotbalul-şampanie), dar că voi paria pe X. Dacă va fi să dea Llorente gol în min 90+4 promit să nu mă supăr. Dar parcă văd că dă Falcao...