Doru POPOVICI

Dacă în anii precedenţi, pe vremea asta, ne amuzam, uneori copios, de transferurile virtuale în ambele sensuri, adică şi de vânzarea de jucători, şi de cumpărarea altora, în acest an s-a ajuns într-o nouă etapă care (dacă-i întrebi pe Corleone ori pe Naşu’) constituie un indiscutabil pas pe loc, deci înainte!, cel puţin cât timp pasul înapoi nu e dovedit: nici nu mai vindem pe nimeni, nici nu cumpărăm nimic. De unde concluzia cât se poate de logică: ne e bine aşa cum e. Sau în varianta clasic – comunistă a nemuritorului Mao: cu cât mai rău, cu atât mai bine! Însă, dat fiind că istoria se repetă, iată că şi în acest an, e drept că la spartul târgului (peste două zile începe panarama!), taraba de vânzări-cumpărări e salvată: dacă anul trecut, campioana Unirea Urziceni a fost vândută angro, anul acesta cea care s-ar fi cuvenit să joace măcar preliminarii de Champions League (dacă nu direct în grupe, din poziţia de campioană), Politehnica Timişoara, urmează aceeaşi traiectorie, cu menţiunea că motivaţia vânzării la kil e uşor diferită. Finalul se anunţă însă identic: jucătorii, care în mintea lovită de caniculă a lui Iancu valorează fix 23 de milioane de euro, vor fi vânduţi pe mai nimic, întru prosperitatea hienelor de tip Gigi Becali (nu-i vorbă, că nici Porumboiu nu-i mai breaz, apropo: ce jucători a adus el până acum, când Vasluiului i se oferă şansa unică în istoria sa – pe veci! – de a juca în Champions League!?). Ziceam însă că este o mare diferenţă între circul din anii trecuţi şi tragediile pe bandă rulantă de anul acesta. Într-adevăr, vă amintiţi ce ne mai amuzam când Pinguinul cu Crampoane era dat ca vândut sigur, 101%, ba la Arsenal, ba la Valencia, iar apoi, după ce era găsit încă din timpul probelor de joc de la Altach, din liga a 2-a austriacă, lua trenul de Sofia pentru încă un sezon la Ţ.S.K.A.? Ei bine, dacă de Florentin Petre ne umfla râsul, de alde Bănel nu simţiţi că vi se rupe inima? Nu vă dă o lacrimă când după ce la fiecare ofertă (n-or fi fost, totuşi, virtuale!?) Becali a săltat preţul cu câte 100.000, la urmă i-a explicat că să-şi bage minţile-n cap, că nu pleacă nicăieri, ci cel mult la... Steaua 2! În compensaţie, i-a dat banderola de căpitan. L-o fi crezut sclav, că tot e negru, da’i se terminaseră mărgeluţele, aşa că merge şi banderola…