Gabriel MANȚĂ

Dintre sute de clişee, se desprinde o idee. Ideea lui Radu Paraschivescu de a le cuprinde în cartea sa "Dintre sute de clişee. Aşchii dintr-o limbă de lemn". Cum domnul respectiv are trecut, poate şi viitor, de gazetar sportiv, printre şabloanele consemnate şi comentate se regăsesc destule dintre poeziile recitate de fotbalişti pe la interviuri. Dintre ele, la loc de cinste, "viaţa merge înainte". Mă bucur să constat că mai sunt şi alţii care se crispează de câte ori aud enunţul respectiv. Am ajuns să-mi doresc să-l aud măcar o dată pe unul care să diversifice un pic. De exemplu, viaţa continuă. Sau forţând absurdul, să existe un fotbalist hâtru care să ia în răspăr sensul tocit şi să spună la eşec doar atât: viaţa merge! Merge, în sensul că e supercool, mi se potriveşte, tunaţi şi apartamente?!
Nu am intrat încă în posesia unui exemplar din volumul pomenit, dar sper ca autorul să consemneze şi clişeele comentatorilor sportivi. Mai ales unul care, după ce că este agramat, se transmite din gură în gură, ca herpesul, la toate generaţiile: "de puţin pe lângă poartă"... Nu, dragilor, nu există "de puţin" în acest context. Celelalte clişee, fie ele mai mult sau mai puţin evitabile, măcar sunt corecte. Nici căderea în extrema opusă nu cred că ar fi de dorit, s-ar putea eşua în bombastic sau preţiozitate.
Fiindcă tot m-am pornit, să vă mai dezvălui un "fetiş"... Recunoaşteţi comentariul, un pic simplificat: pasă printre, cutare scapă singur cu portarul, fanionul sus de la margine, să vedem reluarea, unghiul ăsta nu e cel mai bun, dar da, de aici se vede cel mai bine, este ofsaid clar! Păi omule cu microfon încorporat, dacă ai avut nevoie de lupă, ăla nu mai e ofsaid clar, ăla e ofsaid la limită! Pe care liniorul cu pricina, un amărât de pământean ca şi tine, este posibil, ba chiar probabil, să nu aibă cum să îl perceapă. C-aşa e gândit fotbalul de matusalemicii ăia de la International Board, cică frumuseţea fotbalului constă şi în greşeala umană! Într-un luft, poate, dar nu şi în siluirea regulilor…