Într-un interviu acordat ziarului Gândul, Nicu Covaci, membrul formaţiei Phoenix, îşi exprimă dezamăgirea pentru felul în care au evoluat lucrurile în ţara noastră şi pentru faptul că acum se simte, cu tristeţe, mai bine în Spania decât acasă. Dau un citat din acel interviu, apărut pe data de 4 ianuarie 2010. „Îmi pare rău pentru tânăra generaţie, educată în filosofia firului de iarbă: să te apleci după cum bate vântul. Această naţie are un mare minus - îi lipseşte şira spinării. Învăţaţi să spuneţi nu. Luaţi-vă porţia, nu fărâmiturile. Eu Mioriţa aş mânca-o friptă. Lucrez de ceva vreme la AntiMioriţa, în care ciobanul, auzind de la oaia năzdrăvană ce i se pregăteşte, îi spune câinelui, prietenul lui: "Deseară ne-om bate!" Ştiu că-i o minciună, dar am nevoie de ea”.

La sfârşitul anului 2009 am asistat la un discurs al Simonei-Mirela Miculescu, ambasador al României la ONU. Discursul era adresat tinerilor români şi a făcut referire inclusiv la pasivitatea la care îndeamnă o operă ca Mioriţa. Subiectul mă interesa.
Ştiam din analiză tranzacţională, din psihologie, că oamenii dezvoltă în copilărie scenarii de viaţă pe care mai apoi tind să le trăiască. După ce îşi formează un anumit scenariu despre cum ar trebui să se întâmple lucrurile, oamenii adaptează şi reformulează realitatea în mintea lor pentru a putea trăi scenariul pe care l-au decis.
Pentru mine Mioriţa e un scenariu pe care românii l-au învăţat în timp şi l-au retrăit iarăşi şi iarăşi în istorie, un scenariu care îndeamnă la pasivitate şi moarte împăcată, în loc de revoltă şi luptă. Ce mi se pare revoltător este faptul că Mioriţa este predată copiilor. Ba nu. Revoltător mi se pare că este predată fără a se explica legătura ei cu modul păgubos în care românii gândesc în viaţa de zi cu zi. Aş preda Mioriţa la aceeaşi oră la care aş preda o lecţie de asertivitate, o lecţie despre cum să spui ”Nu!”. Nu sunt profesor de română, totuşi. Nici de psihologie.
Dacă tot am intrat în subiectul scenarii ciudate, nu vi se pare absurd că de douăzeci de ani încoace ni se cântă în fiecare dimineaţă ”Deşteaptă-te Române”? Cât ne mai trebuie, încă douăzeci? Am să cred cu adevărat în această deşteptare, a noastră ca grup dar şi în cea individuală, a fiecăruia, când nici un membru al Partidului Comunist nu va mai avea o funcţie publică, când AntiMioriţa lui Nicu Covaci va fi prezentă în acelaşi manual cu Mioriţa, iar în amintirea morţilor din 1989 imnul naţional al României va deveni, în loc de ”Deşteaptă-te Române!”, ”Timişoara” cântată de Phoenix.
Un an nou cu dragoste şi împliniri!

Ovidiu Cocieru,
Bursier Fulbright
 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Deseară ne-om bate!.

Comentarii