Kohleria sau Clopoţelul australian

Kohleria este o plantă originară din America Centrală şi Meridională. Ea poate fi cultivată fie în ghivece suspendate, fie în cele obişnuite. Este mult mai cunoscută sub denumirea de „Clopoţelul australian”. Planta are rădăcini sub formă de rizomi, tulpini pendente, frunze păroase, ovale, de culoare verde închis şi flori tubulare.

Diversitatea de culori în care se prezintă florile acestei plante, de la roşu intens cu stropi grena, la portocaliu sau galben cu stropi roşii sau chiar roz-verzui cu puncte mov-liliachii, o face extrem de atractivă şi căutată de colecţionari. Plantele pot ajunge la 20-25 de centimetri, dar există şi varietăţi mai compacte. Rizomii tind să crească şi să ocupe tot spaţiul disponibil şi sunt recomandate schimbarea ghiveciului şi rărirea plantei în fiecare an, la începutul primăverii.

Planta are nevoie de spaţii aerisite, dezvoltându-se deopotrivă pe verticală, dar şi pe orizontală.

Îngrijire

Lumina reprezintă un factor-cheie în cultivarea acestei plante de interior. Kohleria preferă zonele luminoase, însă nu foarte expuse razelor directe ale soarelui. Frunzele vor căpăta un aspect concav şi cu uşoare arsuri pe margini.

Primăvara şi vara, ghivecele pot fi mutate afară, într-un loc ferit de vânt. Iarna este recomandat ca planta să fie ţinută în apartament. O iluminare insuficientă face ca planta să crească anemic, dezvoltându-şi tulpina subţire şi înaltă, cu frunze rare, de un verde pal şi fără flori. Se dezvoltă repede dacă temperatura este în jur de 20 de grade Celsius, dar rezistă şi la peste 40 de grade Celsius sau doar la câteva grade iarna, când intră în repaus. În perioada vegetativă, din martie şi până în octombrie, se udă cu regularitate, fără însă a face exces de apă.

În lunile de iarnă, planta intră în repaus vegetativ şi este recomandată diminuarea udărilor. Primăvara şi vara se poate administra îngrăşământ pentru plantele cu flori o dată la 15-20 de zile. Acesta se va amesteca în apa folosită la udat.

Kohleria nu este pretenţioasă în privinţa solului, dar, dacă nu are un drenaj bun, există riscul apariţiei dereglărilor de udare, fapt ce duce la pierderea florilor. Creşte bine şi înfloreşte în aproape toate tipurile de substrat, dar cele fertile, uşoare şi afânate, sunt de departe cele mai potrivite, iar cele ce au şi un pH uşor acid (între 4,5 şi 6,5) sunt ideale. Înfloreşte de primăvară până toamna târziu, începând chiar cu luna mai. Dacă beneficiază de condiţii propice, poate înflori şi pe timp de iarnă.

Înmulţire, paraziţi şi boli

Înmulţirea se poate face prin butaşi de vârfuri, prin rizomi sau porţiuni de rizomi, suficient de mari sau care să conţină doi-trei muguri. Condiţiile necesare pentru reuşita înrădăcinării sunt umiditatea ridicată şi căldura.

Înmulţirea plantei se poate face în perioada caldă a anului, dar şi iarna, dacă îi asiguraţi temperaturi peste 15 grade Celsius. Atât butaşii de vârfuri, cât şi rizomii se vor planta în substrat poros şi uşor, pe bază de turbă şi nisip.
Este una dintre cele mai puţin expuse plante la boli şi dăunători. Se poate întâmpla însă să fie atacată de afidieni şi de păianjenii roşii. Kohleria reacţionează însă la condiţiile de mediu necorespunzătoare.