Călcatul nu este doar ingrata activitate casnică pe care multe doamne nu o suferă, ci poate fi şi un exerciţiu periculos pentru haine.

Vă oferim câteva sfaturi şi trucuri şi poate veţi ajunge să nu mai consideraţi călcatul o corvoadă.
Trebuie să ştiţi că pentru fiecare tip de ţesătură există o anumită tehnică de călcat. De aceea, înainte de a începe operaţiunea, este bine să citiţi cu atenţie eticheta, pentru a vedea care este compoziţia exactă a articolului respectiv.

Materialele sintetice şi cele cu striaţii trebuie călcate pe dos, cu ajutorul unei cârpe bine umezite şi cu fierul setat la o temperatură joasă. Catifeaua trebuie şi ea călcată pe dos, pentru a nu o turti. Hainele confecţionate din fibre acrilice trebuie călcate pe dos, la temperatură joasă. Nu este recomandat să călcaţi aceste obiecte vestimentare cu un fier cu abur sau cu ajutorul unei cârpe umede, pentru că există riscul ca ţesătură să se întindă şi să se deformeze. Cât despre hainele care conţin fibre din nailon şi poliester, acestea trebuie călcate pe dos în momentul în care sunt complet uscate, la temperatură joasă, pentru ca ţesătura să nu capete luciu.

 

Călcarea materialelor preţioase

Hainele din satin au nevoie de tratament preferenţial. Pentru a păstra aspectul strălucitor al acestui material, este nevoie să treceţi un burete îmbibat în oţet pe dosul respectivului obiect vestimentar în momentul în care îl călcaţi.

Hainele din mătase trebuie umezite înainte de a fi călcate. Se calcă pe dos, dar este de preferat să nu folosiţi un fier cu abur şi nici să pulverizaţi apă pe cutele încăpăţânate.

Dantela necesită o procedură specială: înainte de a o călca, înmuiaţi dantela în apă cu zahăr şi astfel forma ei va rămâne intactă după călcare.

Hainele de in trebuie şi ele umezite înainte de a fi călcate, iar folosirea amidonului poate uşura procesul.

Cât despre hainele de lână, acestea trebuie călcate cu un fier nu foarte încins şi întotdeauna cu ajutorul unei cârpe umede sau sub un prosop umezit, căci contactul direct cu fierul lasă urme lucioase pe lână.

Hainele de velur sau material reiat nu se calcă niciodată, ci doar se netezesc înainte de a fi puse la uscat pe o suprafaţă plană.

 
Sfaturi pentru hainele „dificile”

Pentru multe doamne şi domnişoare, călcatul unei cămăşi este cel mai mare chin. Ca să vă fie mai uşor, o puteţi călca înainte să fie uscată complet. Începeţi de la guler, continuaţi cu mânecile şi cu pieptul şi, în final, ocupaţi-vă de spate. Aranjaţi cutele de pe spate cu degetul umezit, apoi călcaţi în forma pe care aţi dat-o. Este indicat că nu împăturiţi cămaşa imediat după ce aţi călcat-o: lăsaţi-o pe un umeraş pentru ca ţesătura să se răcească.

Dacă aveţi de călcat o cravată, trebuie să ştiţi că acest obiect vestimentar nu se calcă în adevăratul sens al cuvântului: treceţi doar jetul de abur deasupra ei. Dacă nu aveţi fier cu abur, procedaţi altfel: umeziţi dosul cravatei cu apă, puneţi apă caldă într-o sticlă, rulaţi cravata în jurul sticlei şi lăsaţi-o aşa câteva minute. Va fi ca şi călcată.

Înainte de a călca o fustă plisată, aranjaţi cu atenţie fiecare pliu în parte pe masa de călcat. După ce cutele sunt bine conturate, puteţi călca fusta ca pe orice alt obiect vestimentar.

Pantalonii reprezintă şi ei o provocare la călcat. Pentru ca dunga să fie perfectă şi pentru ca materialul să nu capete luciu, călcaţi sub o cârpă sau sub o coală de hârtie rezistentă, căci cleiul conţinut în această hârtie va apreta uşor materialul.

Hainele negre sau închise la culoare prezintă şi ele o problemă, pentru că, de cele mai multe ori, fierul de călcat lasă urme albe pe material. Pentru a evita această neplăcere, puneţi o cârpă umedă peste obiectul vestimentar respectiv înainte de a-l călca.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cum să călcaţi rufe mai uşor.

Comentarii