Lucian AVRAMESCU

Domnul Traian Băsescu se înfățișează României muncit de aceleași chinuri fără leac, generate de o boală care îl urmărește consecvent, cu o încăpățânare cronică. Să fie râie? Numai că râia sa e sufletească și nu prezintă, pe piele, arpagicul unor bube, ci doar o învinețire progresivă, vizibilă până la alarmarea doctorilor. S-a petrecut deunăzi, când cu procurorul Papici, personaj care, iată, e mai important decât minele de aur și gazele de șist. Nealegerea doamnei Udrea la congresul PDL a pălit și ea ca eveniment clinic. Momentul, firește tragic, l-a arătat pe domnul Băsescu, duios și înfrânt în romantismul său suspinat, cu o secreție udă sub gene, dând din mână în fața desenului modest al unei perdele. Scena, istoricește, a rămas de altfel sub numele de ”La Perdeluțe”, nume care s-a calificat propriu și stă lângă Golden Blitz, Cireșica și alte repere, cum ar fi Posada, pentru Basarab I și Rovine, pentru Mircea cel Bătrân, marcând inconfundabil traseul prezidențial de două mandate.

Văzându-l ieri, în reluare, fiindcă de la o vreme nu mai deschid decât la alarma unor amici televizorul, m-am înfiorat. Președintele se înfățișa scorojit de ură, de parcă făcuse o ședință prelungită la uscător. Îmbolnăvirea părea să-și aibă sorgintea în portretul, cu tunsură scurtă, al premierului, acuzat de trădare. Trădarea României? A vândut pe sub mână Sarmisegetuza? I-a ieșit ce nu i-a ieșit lui Băsescu, adică mânăria cu Roșia Montana? Aș! Ponta a trădat pactul de coabitare. Adică refuză să se mai supună, se ține mare și se dă surd la comenzile din Deal. E, într-adevăr, grav. Vânătul dominant, devenit culoare de fond de ten prezidențial, dovedea sinceritate și enervare reală. Icterul punea vizibil stăpânire pe făptura domnului Băsescu, alcătuită în premieră, în integralitatea ei cheală, numai din ficați. Ros astfel, ca Prometeu legat de stâncă și mâncat de vultur, bolnavul exhiba o caznă cu adâncime. Totul a plecat de la procurori. Calcă-mă pe nevastă, înjură-mă de amante, părea să spună persoana care-l amintea pe președintele României, dar nu mă atinge la procurori. Ne atacă rușii, ne cumpără americanii, crește amețitor șomajul, se apropie de pământ o cometă cu exploziv pe coadă? Fleacuri! Mi l-ai dat afară pe Papici? Fac crimă. M-ai atins la DNA, armata mea de elită? Ucid. Pactul? Să-l discute funcționarii. Eu mor cu gâlcile tale, Ponta, în mână și-ți frig beregata.

Da, președintele care a păpat un deceniu din viața României se arată cum e și cum a fost mereu, cu un adaos de venin. L-am avertizat, după acel nenorocit pact, pe Victor Ponta, iar el firește că nu m-a luat în seamă (cine dracu ia seama la ce scriem noi?!), că în clipa reîmpiciorogării – iar Băsescu vrea să arate că s-a suit iar pe țurloaie – el va fi cel făcut terci. Băsescu a călcat și calcă în picioare tot ce i-a stat împotrivă. A ajuns, așa cum bănuiam, la salvatorul lui, la Ponta, la cel care i-a uns iar ceasornicăria. Acum, în pragul iernii, vrea friptură de Ponta și Antonescu, vrea garnitură de USL. Am bănuiala că, la cum l-am ghicit, nu de ieri, de alaltăieri, pe ăsta mic, înalt și procuror, că Băsescu își va rupe vreo doi dinți în carnea lui care nu mai e fragedă. Să mă bucur, Victore, că m-ai ignorat, și suntem vreo șapte milioane și jumătate de ignorați? Nu mă bucur. Hai, să te văd! Ieși la bătaie fiindcă arendașul din Deal dă la oase rău de tot și se vrea iar pe cai mari.