Sorin AVRAM

Se ascut săbii şi topoare. Săbiile pentru bătălia finală care va avea loc, pe 1 martie, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Topoarele pentru atacul care va fi declanşat asupra a jumătate din suprafaţa împădurită a judeţului Suceava, în cazul în care victoria va aparţine fundaţiei particulare a arhiepiscopului Sucevei şi Rădăuţilor, Înalt Prea Sfinţia Sa Pimen. 

Au trecut 11 ani de când Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei se luptă în instanţe cu Statul Român, căruia vrea să-i ia nu mai puţin de 166.000 de hectare de pădure. Pădure care, prin exploatarea sa în regim silvic, produce anual milioane de euro care pleacă la bugetul de stat şi se întorc în buzunarele pensionarilor şi pe cardurile bugetarilor. Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei se dă urmaşul unei fundaţii care a funcţionat în această zonă până la venirea comuniştilor la putere şi de aceea vrea să-şi bage drujbele în ea de pădure. Numai că din vechea fundaţie făceau parte reprezentanţi ai Bisericii şi ai unor instituţii ale statului, adică funcţii, şi nu persoane fizice. Actuala fundaţie este populată de preoţi şi civili, iar preşedintele acesteia este cetăţeanul Pimen Zainea, de profesie arhiepiscop.

Oricine din ţara asta ar fi putut înfiinţa o fundaţie căreia să-i dea numele de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei şi să ceară în numele acesteia, cu tupeu, 166.000 de hectare de pădure. De fapt nu oricine, ci numai cine ar fi găsit doi-trei cetăţeni de profesie preoţi, iar măcar unul dintre ei ar fi avut o funcţie importantă în cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

După modelul brevetat de Pimen Suceveanul, s-ar putea înfiinţa fundaţii care să ceară averea fostului mare industriaş român Nicolae Malaxa şi, de ce nu, Luna de pe Cer care, se ştie, a fost confiscată abuziv în timpul regimului comunist şi montată de muncitori pe Cer.

Mai trebuie de subliniat că nici unul dintre membrii actualului Fond nu este nepotul vreunui reprezentant al Bisericii sau al instituţiilor statului care a făcut parte din vechiul Fond. În cazul în care ar fi fost, măcar ar fi existat o legătură firavă între cele fundaţii.

Dacă trăim într-o ţară normală la cap, fundaţia particulară a lui Pimen Zainea nu va câştiga procesul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Iar preoţii se vor ocupa în continuare doar de slujbe, iar silvicultorii de pădure. Astfel, nu va dispărea din vocabular nici expresia „slujba-i slujbă, drujba-i drujbă”.