Alina MUNGIU-PIPPIDI

Dacă stai să îl auzi pe Adrian Năstase, care a prins mare gură zilele astea, de când a aflat că datorită colegilor parlamentari dosarele lui de corupţie nu vor mai ajunge niciodată în justiţie, ai putea (dacă eşti un nou venit pe scena publică românească) să crezi că nu e, în fond, un om rău intenţionat. Spune toate sloganurile juste. Dă toate citatele care trebuie. Se laudă de pe vremea când era la guvernare cu tone de acţiuni pozitive menite să schimbe ţara.

Dar el e doar un reprezentant perfect a calitatăţii de bază din care e făcută reforma la români, ipocrizia perfectă, forma fără fond. Nu e singurul. Dl. Năstase a deschis un program de bursieri guvernamentali prin care oamenii tineri care erau acceptaţi de universităţi din străinătate puteau studia pe banii guvernului României, cu condiţia ca, la întoarcere, să se angajeze în sectorul public. În acest an s-au întors circa 130 dintre ei, prima generaţie. Nici unul nu a primit de lucru, că posturile în guvern la noi se dau clienţilor, nu celor merituoşi.

Un guvern repetent nu are nevoie de premianţi. Un băiat care ocupă funcţia de secretar de stat pentru administraţie în Ministerul Internelor, Liviu Radu, a dat nişte explicaţii cu totul penibile. Nu au ales cursurile care trebuie! Au studiat management cultural sau relaţii internaţionale! Dl. Radu e un om relativ tânăr, şi de asta atitudinea lui mi se pare cu totul de neacceptat.

În campusul de la Harvard, cea mai bună universitate din lume, am văzut Departamentul de Stat american, la un loc cu marile bănci, recrutând şi oameni care aveau latina drept primă specialitate. Cursurile citate de dl Radu sunt banale dacă vrei să lucrezi în guvernul german. Calităţile unui tânăr reies din toată personalitatea lui, nu din lista de cursuri. Se presupune că guvernul i-a selectat atent pe aceşti tineri când le-a dat burse guvernamentale: a-i refuza la întoarcere pe motivul că lista lor de cursuri nu a fost aprobată de dl. Radu e cu totul penibil.

Nu ştiu dacă vă daţi seama de proporţiile penibilităţii. În general se spune la noi că oamenii cu pregătire excepţională în străinătate pleacă de unde au venit, dacă nu învaţă să se facă preş ca să fie acceptaţi în universităţile noastre sau, mai general, în sectorul public, unde nici diplomele nu le sunt încă recunoscute (deşi situaţia e pe cale să se schimbe graţie eforturilor noastre).

Dar de data asta e vorba de oameni ale căror studii au fost plătite de guvern din banii noştri, ca la întoarcere să găsească că nu există nici un loc pentru ei. Desigur, dacă sunt buni, vor găsi în sectorul privat. Dar de ce plătim noi studiile unor oameni care vor aduce profit unor companii private, pe de o parte, iar pe de alta, de ce plătim toţi aceşti clienţi politici, de neclintit din poziţiile lor de către oameni mai merituoşi, în guvernul României?

Când dl. Radu a ocupat respectiva poziţie, primul-ministru Tăriceanu mi l-a lăudat. Era pe atunci un tânăr profesor de la Cluj care promitea. Ce repede a devenit parte a sistemului ticăloşit, un om gata să dea explicaţii de ce nu se poate, nu să rezolve ceva, tipic pentru statul român. Mâine PNL, partidul lui, poate nu o să mai fie la guvernare. Dar oameni ca el nu or să dispară, vor trece la alte partide. Toate au nevoie de paznici la bostănărie, şi nimeni de tineri inocenţi cu diplome de la mari universităţi.