Ion CRISTOIU

Cei care trag semnale de alarmă după momentul de la Priştina se referă în exclusivitate la precedentul pe care l-ar putea constitui independenţa Kosovo pentru ca şi alte teritorii să ajungă în această situaţie.

Puţini sunt cei care se referă şi la un alt înţeles al cuvântului precedent. Şi anume la faptul că provincia Kosovo a obţinut independenţa fără o Rezoluţie a Consiliului de Securitate, urmare exclusivă a voinţei unei forţe, Uniunea Europeană, care nu poate fi izvor de drept internaţional în cazul Kosovo: Serbia nu face parte din Uniunea Europeană. E drept, ea face parte din continentul european. Uniunea Europeană e însă o asociere de ţări membre definită până acum prin două caracteristici:

1) N-are vocaţie de imperiu, ca să-şi permită a impune soluţii de forţă, nici măcar în interiorul UE, d-apoi în afara ei.

2) Nu cuprinde toate ţările de pe continentul european.

Serbia e însă membru a ONU.

În aceste condiţii, ONU a putut trimite o forţă de supraveghere (MINUK) în Kosovo în virtutea Rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate. Indiferent că a vrut sau nu, Serbia, ca ţară membră a ONU, a fost obligată să se supună Rezoluţiei. Cu de la sine putere, Uniunea Europeană a decis să se implice în sprijinirea independenţei Kosovo prin trimiterea unei forţe alcătuite din jandarmi, jurişti şi poliţişti (Eulex) pentru a lua locul MINUK. Transferul de forţă protectoare n-a fost însă stipulat de o Rezoluţie a Consiliului de Securitate. Dacă Serbia accepta prezenţa acestei forţe chiar şi după independenţa Kosovo (pentru a proteja enclavele sârbeşti şi monumentele sârbeşti), n-ar fi fost nici o problemă. În absenţa atât a Rezoluţiei Consiliului de Securitate, cât şi a acceptului Serbiei, acţiunea Uniunii Europene e o gravă încălcare a dreptului internaţional.

Traian Băsescu a susţinut în câteva discursuri (de la întâlnirea cu corpul diplomatic acreditat la Bucureşti), 23 ianuarie 2008, de la conferinţa organizată la Bruxelles în 31 ianuarie 2008 de „The German Marshall Fund of the United States” că proclamarea independenţei Kosovo încalcă „numele de drept internaţional care sunt baza ordinii internaţionale de astăzi”. Diagnostic corect.

Numai că şi trimiterea Eulex în Kosovo încalcă normele de drept internaţional prin asumarea de către o putere regională (UE) a pretenţiei de a face ordine în spaţiul său geopolitic. Asemenea UE şi Rusia, China, Japonia ar putea interveni într-un conflict în afara graniţelor lor pe motiv că respectivul are loc în sfera lor de influenţă. Acceptând să participe cu 175 de poliţişti şi jandarmi în Eulex, România acceptă de facto independenţa Kosovo. Câtă vreme Serbia nu recunoaşte independenţa, Kosovo aparţine Serbiei. Şi, în consecinţă, fără acceptul Serbiei pe acest teritoriu nu pot fi trimise forţe străine, indiferent de natura lor. Cazul Kosovo se constituie astfel într-un precedent periculos. Nu numai pentru dreptul internaţional, dar şi pentru imaginea Uniunii Europene.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Precedentul UE.

Comentarii