Ion CRISTOIU

Aşa cum am scris în comentariile dedicate anului 2008, acest an electoral, unic în felul său în perioada postdecembristă, va fi şi unul al diversiunilor. S-a întâmplat să fie ai diversiunilor şi alţi ani electorali de la Revoluţie încoace. E suficient să amintim astfel de diversiunea Firul roşu din 2000, una dintre cele mai mizere diversiuni regizate de Putere în efortul de a rămâne în fruntea bucatelor. Eu, cel puţin, alături de motivele politice de a-mi reaminti, am şi unul sentimental: după bătălia dusă pentru a o contracara, m-am ales cu un costisitor proces de calomnie. Nici unul dintre anii electorali anteriori nu se poate compara însă cu 2008 în materie de diversiuni.

Pentru că Marele Regizor al acestor diversiuni va fi Traian Băsescu.

Ori Traian Băsescu are la dispoziţie, pentru a-şi atinge ţinta, câteva mari avantaje faţă de predecesorii săi:

1.    E  unul dintre cei mai pricepuţi politicieni postdecembrişti în materie de manipulare a opiniei publice. Felul în care a susţinut în public, fără să clipească, o minciună despre Norica Nicolai (victima ar fi făcut puşcărie) ne-o dovedeşte.

2.    Are la dispoziţie o armată de Ţuluşi de la Parchetul General, de la DNA şi de Servicii. În orice moment, Ţuluşii îi pot servi, la ordin, fie dosare fabricate, fie informaţii compromiţătoare despre adversarii săi din politică şi din presă.

Pentru ca diversiunile puse la cale de Traian Băsescu să-şi atingă scopul trebuie ca presa sau cea mai mare parte a presei să-i stea la dispoziţie. Asta înseamnă două lucruri extrem de importante.

a) Ca presa să înghită toate gogoşile oferite de Traian Băsescu.

Şi nu oricum, ci într-un entuziasm ieşit din comun al slugărniciei gazetăreşti.

b) Ca presa să nu încerce a-l contracara punându-şi întrebări sau, şi mai rău pentru el, pornind campanii în stare să-l lovească pieziş.

S-a văzut din plin în cazul  diversiunii Norica Nicolai.

Cele mai multe ziare şi televiziuni n-au catadicsit să verifice afirmaţiile lui Traian Băsescu despre faptul că, înainte de 1989,  fosta procuroare  „a instrumentat un dosar penal, în urma căruia o persoană nevinovată a fost condamnată şi încarcerată”.

Luându-le drept bune, ca şi cum ar fost ale lui Isus Christos, ziarele şi televiziunile respective s-au năpustit asupra Noricăi Nicolai.

Au trecut sub tăcere dezvăluirile din cazul Omar Hayssam, deşi acestea erau mult mai importante, în planul siguranţei naţionale, decât cele despre Norica Nicolai.  

Şi astfel înţelegem toate mişcările de până acum prin care cea mai mare parte a presei a trecut din mâinile jurnaliştilor în cele ale cârnăţarilor.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Diversiunea Norica Nicolai.

Comentarii