Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Spectacolul care a încheiat prima ediţie a Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru de la Suceava a fost „Purificare” (Cleansed), bazat pe piesa cu acelaşi nume scrisă de Sarah Kane şi pe romanul „Colecţionarul”, de John Fowles. Reprezentaţia a fost susţinută de Compania de Teatru Trojka în coproducție cu Trafó Production – Füge Production și Universtitatea de Artă Teatrală și Cinematografică Budapesta, Ungaria, în faţa unui public numeros. Un spectacol de imagine, cu text laconic şi replici scurte, construit cu abilitate şi dramatism de studenţii din Budapesta, un spectacol în care a fost implicat activ şi publicul.
„Ce poate să-ţi dea celălalt? Celălalt face orice ca să ai încredere în el, să ai încredere în ea. Celălalt nu te-ar părăsi niciodată. Celălalt nu te-ar dezamăgi niciodată. Şi el ar muri pentru tine. Şi ea ar muri pentru tine. Celălalt este cu tine. Dacă nu simţi, este inutil. Aici. Înăuntru. Aici. Eşti cu el. Eşti cu ea. Ai face orice să-l faci să aibă încredere în tine, să o faci să aibă încredere în tine. Tu nu l-ai părăsi niciodată pe celălalt. Tu nu l-ai dezamăgi niciodată pe celălalt. Şi ai muri pentru el? Ai muri pentru ea? Dacă nu simţi, este inutil. Gândește-te să vorbeşti, este inutil. Gândeşte-te la moarte numai dacă este cu totul inutil” au fost replicile care au însoţit imaginile vizuale construite cu minuţiozitate pentru o poveste compactă despre purificarea prin iubire, o iubire violentă ca focul şi dureroasă ca moartea.
Partenerii ţipă, se zvârcolesc, dar treptat victima şi agresorul devin totuna
Cu publicul pe scenă, două cupluri desculţe, îmbrăcate în alb şi roşu/negru- Grace (Bea Egyed)/ Graham (Peter Barnai), cu cuţite în mâini, Tinker (Laszlo Feher)/ Femeia (Anna Hay) aduc pe covorul negru pasiunea brutală, violentă, scăpată de sub control. Pradă dorinţelor extreme, partenerii ţipă, se zvârcolesc, luptă unul cu altul, se sufocă reciproc şi caută o cale de scăpare, dar treptat rezistenţa scade, victimă şi agresor devin totuna, inima le bate la fel. Tensiunea încleștării dramatice este accentuată de muzică, fundal sonor cu sunet de puls amplificat.
Între momentele de dramă intensă ale cuplurilor în alb şi roşu/negru intervine luminos Robin, în verde, care îşi alege la întâmplare drept parteneră o tânără din public, din primul rând. Mai întâi îi oferă galant o cutie cu bomboane în formă de inimă, apoi îi cere voie să o sărute pe obraz, iar la final vine cu un inel şi o cere de soţie, optimist în privinţa acceptului. La Robin, agresiunea faţă de partenera aleasă aleatoriu dintre spectatori este blândă, invazia spaţiului celuilalt este abia ghicită sub zâmbetul cuceritor şi atitudinea curtenitoare. Barnabas Horkay şi-a construit extrem de credibil şi natural personajul Robin, ceea ce i-a şi adus unul dintre cele două premii pentru interpretare masculină, acordate de juriu la finalul Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru de la Suceava.
Studenţii maghiari au venit pe scena suceveană cu un spectacol provocator, nu foarte uşor de descifrat, a cărui vizionare a stârnit interes şi aplauze pentru realismul interpretării.
