Reguli pe care trebuie să le respectăm atunci când mergem la biserică

Fraţilor, trebuie să ştiţi că un creştin care merge la biserică are mai multe reguli canonice de bună cuviinţă, dacă vrea să-l folosească Sfânta Biserică.

Prima condiţie canonică pentru a merge la Sfânta Biserică este să te ierţi cu toţi. Dacă merge mama la biserică, sau tata, să zică: „Iertaţi-mă, măi băieţi! Iartă-mă, soţie!“.

A două condiţie canonică este ca, atunci când mergi la Biserică, să duci un mic dar din casa ta. Măcar o lumânărică, măcar un bănuţ, o prescură, un pahar de vin, ce poţi. Căci, prin acel mic dar pe care-l duci tu la biserică se binecuvintează toată averea ta, căci îl dai jertfă lui Dumnezeu.

A treia condiţie canonică este că, la biserică, este bine să mergi mai de dimineaţă, ca să poţi apuca Evanghelia Învierii de dimineaţă şi Slavoslovia. Şi, totodată, dacă te duci mai devreme, te poţi închina liniştit, nu-i lume multă la biserică, te duci la locul tău fără să deranjezi slujba.

A patra condiţie canonică este aceea că totdeauna bărbaţii în biserică trebuie să stea în partea dreaptă, iar femeile în partea stânga. Şi în ordinea această trebuie să stea în biserică: bărbaţii bătrâni în frunte, cei mai puţin cărunţi la spate, cei mai tineri în spatele lor, flăcăii şi băieţii tot aşa. La fel şi femeile. Iar între bărbaţi şi femei să lăsaţi o cărare în biserică, pentru cei care doresc să se închine şi să ducă darul la sfântul altar.

A cincea condiţie canonică este să nu vorbiţi în biserică, căci este mare păcat. Dacă este mare nevoie să vorbeşti, vorbeşte în şoaptă sau prin semne.

A şasea condiţie canonică este că, dacă mergi la biserică, să nu ieşi până nu se termină slujba. Numai, Doamne fereşte, dacă eşti bolnav, sau dacă păţeşti ceva. Dar, altfel, să nu ieşi, căci, dacă ieşi înainte de terminarea Liturghiei, eşti asemenea cu Iuda, care a ieşit de la Cina cea de Taină, unde erau la masă Mântuitorul cu Apostolii, şi s-a dus şi L-a vândut pe Hristos. Aşa arată Sfântul Ioan Gură de Aur.

A şaptea condiţie canonică pentru cei ce merg la biserică este ca, atunci când se închină la sfintele icoane, să nu sărute sfinţii pe faţă, că-i păcat. Nu-i voie. Dacă sfântul este pictat în picioare, îi săruţi picioarele, dacă este pictat pe jumătate, îl săruţi în partea de jos.

A opta condiţie canonică de care trebuie să ţină seama cel ce vine la biserică este că, după ce dă preotul binecuvântare de Sfânta Liturghie, nimeni nu mai are voie să se închine la icoane în biserică sau să mai ducă daruri la altar, că este mare păcat. Când auzi că zice preotul: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor“, gata! De atunci, fiecare stă la locul lui liniştit, nu se mai duce să se închine. Chiar de-ai venit cu un dar în biserică, cu lumânare şi cu prescură, le dai la urmă. Căci, din timpul acela, preotul intră în Sfânta Liturghie şi nu mai are timp să ia darul. Căci, dacă te duci şi el se opreşte de la Liturghie, îi rămân o mulţime de rugăciuni şi are păcat. Deci, darurile se dau la biserică până se dă binecuvântarea de Liturghie. De atunci înainte, nu mai este voie nici să te închini la icoane, pentru că îi tulburi pe cei care vor să asculte Sfânta Liturghie, nici să mai aduci darul la altar.

Creştinii trebuie să stea în genunchi când se sfinţesc preacuratele daruri, când se cântă: „Pe Tine Te lăudăm“, după a noua condiţie canonică. Alţii stau în genunchi şi la Evanghelie. Nu-i o greşeală. La Axionul Maicii Domnului şi la Tatăl nostru, atunci se stă. Şi, după ce se cântă Tatăl nostru, se face sărutarea păcii. Aşa se făcea înainte. Acum în biserici s-a uitat. Cei ce au dezlegare şi vor să se împărtăşească cu Preacuratele Taine, trebuie să-şi ceară iertare de la toţi, de la cei mai bătrâni până la cei mai tineri. Dacă sunt bărbaţi, se duc la cei mai bătrâni oameni din frunte. Şi de la care au avut vreo supărare, Doamne fereşte, să ceară iertare: „Iartă-mă, frate! Iartă-mă, cumetre sau vecine!“. La fel şi femeile să se ducă la cele mai bătrâne şi să ia iertare, să le sărute mâna, iar acelea să le sărute pe frunte. Această rânduială se face înainte de a merge la Sfânta Împărtăşanie. Şi, apoi, iei o lumânărică aprinsă şi la iconostas o dai în mâna paraclisierului; nu mergi cu ea înaintea preotului, în faţa sfântului potir. Pentru că, în faţa sfântului potir, când mergeţi, nu aveţi voie să fiţi cu lumânarea aprinsă, nici să mai faceţi Sfânta Cruce, că-i mare primejdie. Mulţi, făcând cruce, s-a întâmplat că au lovit potirul, pe preot, şi au vărsat Sfintele.

(Părintele Cleopa)