La Muzeul de Istorie din Suceava s-a lansat, la sfârşitul săptămânii trecute, volumul de versuri “Poeme unghiulare”, al regretatului profesor Doru Vieru.
Un semn al prieteniei şi preţuirii de care s-a bucurat profesorul în rândul membrilor cenaclului sucevean
Editat de Cenaclul de Artă şi Literatură „Zidul de Hârtie”, într-un tiraj de 200 de exemplare, volumul postum, primul pe coperta căruia apare - în calitate de autor - numele lui Doru Vieru, este un semn al prieteniei şi preţuirii de care s-a bucurat profesorul în rândul membrilor cenaclului sucevean.
Momentul lansării şi prezentării cărţii a constituit un prilej de rememorare a profilului lui Doru Vieru (1957-2009), rememorare susţinută atât de înregistrări audio-video, precum şi de recitarea unor versuri din poeziile sale.
Primul maestru al cenaclului „Zidul de Hârtie”
Prezentat de coordonatorul cenaclului, Florin Dan Prodan, ca un om cultivat, cu lecturi impresionante, de o „erudiţie extraordinară”, Doru Vieru, „un spirit de excepţie marginalizat într-un oraş de provincie”, rămâne în istoria culturală a urbei ca primul maestru al cenaclului „Zidul de Hârtie”.
Un om cu spirit critic, modest şi capabil de dăruire, un om, aşa cum a subliniat un alt membru al cenaclului, Victor Ovidiu Rusu (care a debutat ca autor sub îndrumarea acestuia), capabil să vorbească despre orice - muzică, pictură, literatură - cu voluptate, dar şi un poet sensibil şi ironic totodată.
„O poezie aflată la intersecţia dintre gratuitate şi sens, dintre ironie şi plâns”
Un autor care-şi lucra cu foarte mare atenţie textul, un poet, cum a remarcat Vlad Sibechi, care scrie „o poezie aflată la intersecţia dintre gratuitate şi sens, dintre ironie şi plâns”, autorul unei poezii autoreferenţiale în care pulsează o „tensiune autodevoratoare”.
Volumul, care a fost dăruit tuturor celor prezenţi la evenimentul lansării, reprezintă, aşa cum au accentuat editorii, „o provocare interesantă” prin care putem să găsim, în spatele versurilor, adevărata fiinţă a lui Doru Vieru.