„Într-un codru-ncărunţit,/ vrednice din cale-afară,/ vulpile s-au întâlnit/ într-o straşnică plenară.// Şi-n discuţii de durată/ s-a ajuns să se constate/ cum că neamul lor se-arată/ cel mai hâtru dintre toate./ Ba o vulpe mai căruntă/ susţinea că-s altruişti/ şi că spiţa lor măruntă/ i-a creat pe fabulişti.// Dar vulpoiul – şmecher mare – i-a întors-o, necăjit:/ – aici, cumătră, nu  vezi oare/ că susţii un punct greşit?// Unde vezi mata foloase/ pentru vulpi, în scrisul lor?/ Noi ne-alegem cu ponoase,/ ei, cu drepturi de-autor…” 

TEODOR MARICARU: Vulpile şi fabuliştii

1. Primăvara, atunci când pădurea începe să clocotească de viaţă, cumătra vulpe, simbolul şireteniei, al falsităţii, perfidiei şi fărădelegilor, aduce pe lume, în obscuritatea pământului, progenitura sa anuală – între trei şi şase pui; câteodată chiar şi nouă. Aceste mici creaturi  ale naturii care încep să vadă abia după două săptămâni, nu cântăresc, la naştere când sunt oarbe, mai mult de:
a) 70-90 gr.;
b) 90-120 gr.;
c) 120-150 gr.

2. Cele 360 de fabule (majoritatea în proză) ale lui Esop au ispitit, de-a lungul vremii, pe mulţi scriitori, cu tălmăcirea originalelor eline în diferite limbi ale lumii.Una din cele mai izbutite traduceri în româneşte îi aparţine lui Traian Lăzărescu, concretizată prin volumul apărut în 1980, la Editura „Minerva”, în colecţia B.P.T. În prezent este gata pentru tipar transpunerea în versuri a fabulelor esopiene de către un poet născut în 1938, în satul Cleşneşti, comuna Glogova/Gorj: 
a) Nicolae Dragoş;  
b) Constantin Abăluţă;
c) Ion Brad

¤ O leoaică era ponegrită de vulpe, sub cuvânt că de fiecare dată ea naşte doar un singur pui. „Unul, zise ea, dar e leu.” Fabula ne învaţă că nu trebuie să măsurăm meritul după cantitate, ci să ne aţinem privirile asupra virtuţii.

ESOP: Leoaica şi vulpea

3. Specialiştii în creşterea vulpilor din Siberia, lucrează de o jumătate de secol la un proces selectiv de domesticire a vulpilor, pentru a le face inofensive faţă de om şi de animalele de lângă casă. Prin trieri făcute la fiecare generaţie, vulpile au ajuns să se poarte ca nişte căţeluşi care pot creşte fără probleme în gospodăria oamenilor.Prin procedeele ştiinţifice folosite, viclenia şi lăcomia caracteristice au dispărut. Pe de altă parte splendidele animale au ajuns să dobândească şi o coloraţie albastră a ochilor! Ştiţi câţi ani a trăit în colivie (cuşcă) o vulpe îmblânzită, la Tunbridge (Anglia)? 
a) 10,5 ani;
b) 14,5 ani; 
c) 18,5 ani

4. Prin anii 60-70 s-a decretat în „Ţara Sfântă” o campanie de stârpire a vulpilor. Opresiunea  asupra bietului animal a fost atât de sistematic condusă încât aproape dispăruse dintre hotarele pomenitei ţări. Amestecul brutal al omului în echilibrul ecologic al zonei s-a soldat cu neaşteptata retroacţiune: s-au înmulţit peste măsură şoarecii de câmp, şi o dată cu ei şerpii veninoşi, „pâinea cea de toate zilele” a vulpilor. Despre ce ţară este vorba?
a) Israel; 
b) Palestina;
c) Iordania

 

„Da’ dincotro şi unde/ Alergi tu aşa iute?”/ Bursucu întâlnind pe vulpe-au întrebat./ – „Oh, dragă cumătre, am dat piste păcat,/ Sunt, iată, surgunită!/ Tu ştii c-am fost în slujbă rânduită/ La o găinărie./ Cu trebile ce-aveam, odihna-mi am lăsat,/ Şi sănătate-mi am stricat;/ Dar tot eu am căzut în groaznică urgie,/ Pe nişte pâri nedovedite,/ Precum că luam mite./ Tu singur martur eşti, în adevăr să spui:/ De m-ai văzut cumva, macar cu vreun pui?”/ – „Nu, dragă cumătră; dar când ne întălneam,/ Eu cam adesea vedem:/ Că tu pe botişor/ Avei şi pufuşor.”/ Se-ntâmplă şi la noi de vezi,/ Cum altu, având loc, aşa se tânguieşte,/ Încât îţi vine mai să-l crezi,/ Că abia din leafă se hrăneşte.// Dar astăzi butcă, mâne cai,/ De unde oare-i vin? Şi când ar vre să stai,/ Să-ţi faci curată socoteală/ Pentru venit şi cheltuială,/ N-ai zice ca bursucu: că are „pufuşor/ Pe botişor?”

AL. DONICI: Vulpea şi bursucul

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Nr. 1230.

Comentarii