Mircea Radu IACOBAN

Nu mă îndoiesc nici o clipă de victoria lui Hillary: cea mai mare putere a lumii va fi sub ordinele unei femei. Două mari ţări europene, Germania şi Anglia, se află de mult „sub papuc” (Angela Merkel, Thereza May). Adie a matriarhat? Ca să nu mai vorbim despre femeile care, din plan secund şi umbrit, diriguiesc de fapt destinele unor naţii. În varianta folclorizată a luptei cu balaurul corupţiei se caută... regina. De ce nu regele? Fiindcă rolul de gardian al misterelor şi cancelar al ocultelor zice-se că s-ar potrivi mai degrabă reprezentantelor „tari”... ale sexului slab.

Potrivit unei mai vechi investigaţii a unei gazete italiene, s-ar cuveni să fim avertizaţi asupra faptului că „în spatele tiranilor se află mai totdeauna femei ambiţioase, capricioase şi crude”. Nu-i nevoie să cercetăm alte orizonturi, câtă vreme istoria recentă a românilor încă-i oripilată de amintirea sinistrei „academician doctor inginer de largă recunoaştere internaţională”. Cât despre restul lumii... Soţia lui Saddam, Sajida, azilantă în Qatar (emirul a refuzat să dea curs cererii de extrădare), continuă, zice-se, să uneltească din umbră, finanţând formaţiuni paramilitare ale fostului partid Baas. Consoarta lui Pinochet a fost aceea care l-a determinat să iniţieze lovitura de stat. Pinochet n-a asasinat „decât” vreo 3.000 de adversari politici, dar „jumătatea” sa, Lucia, nu se sfieşte să declare: „dacă eram eu la conducere, aş fi fost mult mai dură decât soţul meu”. Un antimodel celebru: soţia ex-preşedintelui peruan Alberto Fujimori, Suzana. Ea l-a făcut preşedinte, ea l-a distrus: când Fujimori a început să-şi manifeste deschis tendinţele dictatoriale, Suzana l-a denunţat că-i corupt şi a candidat ca rivală la cea mai înaltă funcţie în stat. Soţul iubitor a maltratat-o şi a torturat-o oribil (500 de electroşocuri – ajunsese în pragul comei!), a promulgat chiar o lege prin care nevastă-sa n-avea voie să candideze la preşedinţie, dar, prin jocul sorţii şi, mai ales, datorită dârzeniei femeii, ea a ajuns în Parlament şi el, în neant. (În paranteză fie spus, Fujimori a explicat cicatricele de pe urma electrocutărilor ca fiind urme ale unui... tratament împotriva fumatului!)

Să-l mai crezi pe Shakespeare care, în „Hamlet”, a scris faimoasa replică „O, slăbiciune, numele tău e femeie!”? Cine nu-şi aminteşte de frumoasa frumoaselor, Imelda, soţia fostului dictator filipinez Ferdinand Marcos? După o copilărie mizeră, Imelda câştigă toate concursurile de miss şi inima lui Marcos. La o adică, fuge peste graniţă cu 32 de valize burduşite cu 10 milioane de dolari, başca celelalte milioane ascunse în conturile din străinătate. A trebuit să lase acasă cele 182 de Mercedesuri, 42 de avioane, 15 şalupe, yahtul de 85 de metri şi, mai ales, vestita colecţie de pantofi cu 3.000 de exponate. Poreclită „trandafirul carnivor”, Imelda obişnuia să asiste la torturarea opozanţilor lui Marcos. După dispariţia dictatorului, nu concepea să se lase învinsă: „Am fost mama acestei ţări şi vreau să continui să-i fiu” (o fi vrând şi ţara?).

Fiica nelegitimă a lui Tito, Mira Marcovici, a fost soţia lui Miloşevici. Se zice că era „braţul înarmat” al preşedintelui Serbiei, care nu făcea nici un pas fără sfaturile ei (în timpul negocierilor de la Dayton, „Milo” i-a telefonat, întrebând-o disperat ce să facă, atât cu... Clinton, cât şi cu reprezentanţii bosniacilor şi croaţilor!).

Nici suavele odrasle ale mai marilor lumii nu-s de lepădat. Svetlana Stalina a umilit Rusia refugiindu-se în America. Cum au mai făcut şi fiica lui Castro, Alina Fernandez, şi Lucia, fata lui Pinochet. Fiica lui Saddam, Raghad, finanţează organizaţii teroriste. Marija Miloşevici a tras cu revolverul în noaptea în care i-a fost arestat tatăl; tribunalul din Belgrad o consideră „pericol public”. Keiko, o „dură”, fata lui Fujimori, aleasă în Parlamentul peruvian, susţine că „tata a fost prejudiciat de acuzaţii false”. Moştenitoarea lui Pol Pot, Sar Patchata, studentă, dacă n-o fi absolvit între timp, pare înclinată să dea crezare spuselor unor apropiaţi ai sceleratului şef khmer precum că „era un om de treabă”. Cum se vede, femeia să n-o atingi c-o floare... că te trăsneşte c-o scatoalcă! Al. Dumas zicea că „în orice afacere este implicată o femeie; de fiecare dată când mi se aduce un raport, le spun: căutaţi femeia!” Cherchez la femme!