Doru POPOVICI

În principiu, nu mai mult de trei zile. Există totuşi în sport şi minuni a căror durată este ceva mai mare, dar oricât s-ar prelungi aceasta, invariabil vine şi ziua în care ia sfârşit. Bunăoară, echipa noastră de fotbal, Foresta, pe care cei mai entuziaşti, în frunte cu mine, o şi vedeam promovând după un parcurs pe care mai-mai că îl vedeam perfect, fără punct pierdut până la finalul campionatului. Numai că socoteala de acasă nu se potrivi cu cea de la aerodromul Clinceni, transmisia televizată de ieri având drept coloană sonoră vâjâitul de motoare de avion, de puteai crede că se joacă la Wimbledon sau Flushing Meadows dacă n-ai fi văzut tribunele absolut pustii, specifice peisajului fotbalistic mioritic. Aşadar, după ce la Râmnicu Vâlcea am câştigat cu foarte mult noroc, după un joc absolut modest, ieri, jucând încă mai prost în apărare, minunea s-a fâsâit. Există şi explicaţii logice, cum ar fi aceea că după ce ai un noroc absolut porcesc, că după ce tragi aiurea, spre capătul peluzei, iar mingea se loveşte de adversar şi ricoşează numai bine ca să înscrii golul al treilea, în loc să profiţi în continuare de balamucul din apărarea ălora, tu, echipa norocoasă, te apuci să-ţi baţi joc de o căruţă de ocazii. Nu este permis, dacă eşti chiar jucător de fotbal, să ratezi de nu ştiu câte ori faţă în faţă doar cu portarul, inclusiv în formula de doi la unul, când şi doi orbi ar fi rezolvat cumva treaba, făcând 4 - 1. În loc de acest scor pe deplin plauzibil până la un moment dat, am ajuns să tremurăm ca ultimii fraieri în ultimele minute, rugându-ne ca cele trei primite între timp să nu devină patru, chestie care ne-a vâjâit pe la... bara din dreapta, câţiva centimetri lipsind pentru ca ruşinea să fie deplină. Spre deosebire de celelalte meciuri, de data asta n-am avut nici portar, faza egalării arătându-ne un domn care până se ridică şi se-ntoarce de pe o parte pe cealaltă se poate termina turul de campionat. Cât priveşte ideea de a se da lovit după întâmplare, aceasta a fost de-a dreptul hazlie, omul hotărându-se cu greu de care parte a organismului să se ţină şi să se frece. Cred că a ales finalmente greşit dreapta, presupusa lovitură putând fi eventual doar pe stânga.