Google
 
sâmbătă, 27 feb 2016 - Anul XXI, nr. 48 (6161)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,665 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,0855 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi și să nu crezi!

Cine să mai ştie...

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

În sala Studio a Teatrului Naţional din Iaşi s-a lansat ediţia a II-a a cărţii lui Şt. Oprea dedicată preţuitului actor Teofil Vâlcu. Lume bună, oaspeţi din Capitală, ambianţă prietenească, luări de cuvânt emoţionate şi emoţionante şi, peste toate, prefirată liniştea tonică a artei făr-de griji. În ce mă priveşte, o vibrantă resuscitare a amintirilor blurate din lumea scenei. Acasă, am adormit bântuit de gândul că nimeni din tânăra generaţie de oameni ai scenei n-are habar de cruntele rigori ale unui „a fost odată” nu chiar atât de îndepărtat. Că nu le ştiu n-ar fi mare minune, doar atâtea s-au uitat cu prea mare şi păguboasă grăbire, însă mă tem că nici nu vor să ştie – pe cine şi de ce să mai intereseze avatarurile dramaturgiei în „epoca de aur”?

Cum-necum, în noaptea cu pricina l-am visat pe Caragiale. „Monşer – mi-a zis – contez pe amiciţia dumitale. Eşti de 11 ani director de Naţional, ţi-am adus o piesă. Iacă-tă-o” (şi-mi întinde „Convorbiri literare”). „Cu bucurie, coane Iancule, da’ trebuie, întâi de toate, o recomandare de la un cenaclu.” Caragiale s-a crucit: „Cum, bre, şi-n cazul meu?” L-am lămurit că-i lege şi nu-ncape tocmeală: chiar şi comediografi mult mai prestigioşi, precum Mirodan, Baranga ori Iacoban, au nevoie de-aşa ţidulă. E hotărârea şefului statului – piesele să fie dezbătute mai întâi în cenacluri. Conu’ Iancu şi-a pus în mişcare relaţiile (Preotescu la Diaconescu, Sachelărescu la Costică Ionescu...) şi iată-l înarmat cu adeverinţa emisă de Casa de Cultură din Podul Turcului. Urma avizul organizaţiei de partid de la Teatrul Naţional, alcătuită mai ales din „oameni ai muncii aflaţi direct în producţie”. Reglementele permiteau primirea a numai 12% intelectuali în partid, aşa că în O.B. combăteau, aprobând repertoriul, pompierii teatrului, cizmarii, tâmplarii, şoferii, lăcătuşii ş.c.a. Portarul Anghelache a susţinut cu generozitate piesa („avem nevoie de un suflu nou...”) şi s-a ales cu un clondir de mastică din partea autorelui.

La fel de obligatoriu era pasul 3: discutarea textului într-o fabrică sau CAP. A venit şi Caragiale la clubul uzinei Nicolina (azi pulbere, n.m.), dar când a dat ochii cu starea clasei muncitoare abia ieşită din schimb, s-a temut de un nou 1907 şi-a dat bir cu fugiţii. Piesa a trecut repede, fiindcă muncitorimea asudată avea alte griji (coada la parizer). Pasul 4: aprobarea repertoriului în Comitetul judeţean de cultură. Caragiale a înroşit preventiv sârma telefonului, luând membrii Comitetului pe rând: „monşer, ştiu că mă iubeşti...” La Secretariatul Comitetului Judeţean PCR n-a avut curaj să intervină; s-a ales cu recomandarea blândă a unui „final mai luminos”. Pasul 5 se petrecea la Bucuresci, taman la Ministerul Culturii (CCES). „Mofturi!” – a ricanat Caragiale. I s-a cerut eliminarea violenţelor de limbaj şi mai decisa conturare a personajului pozitiv, plus (adică, minus) renunţarea la scena divorţului: preopinenţii să se împace.

Pasul 6 aduce piesa în tăriile cerului, unde oficiază Dumnezeu-Popescu: Secretariatul CC al PCR. Autorul ofta la Capşa, în aşteptarea deciziei de sus. Piesa n-a fost respinsă, ci trecută la „rezerve”, fiindcă nu făcea parte dintre „comenzile sociale” (metroul, canalul, Transfăgărăşanul...) Peste doi ani, la vizionare, Comisia a considerat necesare alte costume, mai neaoşe, alt fond muzical (prea sună a occident), alte uniforme la gărzi, retuşarea imaginii turmentatului (în fond, o victimă a nedreptăţilor sociale), inversarea scenelor IV cu IX şi VIII cu XIV, precum şi verificarea modului în care actriţa X a ajuns pe scenă la Iaşi, deşi era repartizată la Turda (motiv pentru care am tresărit cu vinovăţie în somn). În fine, a venit şi rândul Cenzurii: a constatat sumedenie de „cârlige” actoriceşti ce pot sugera alte parascovenii şi a cerut o nouă vizionare, când spectacolul va fi cu adevărat curat. La o săptămână după ultima vizionare l-am căutat pe conu’ Iancu, spre a-l invita la reprezentaţia-dezbatere de la Fabrica „Ţesătura” (acum, praf şi pulbere, n.m.). Nimeni acasă. Un bileţel pe birou: „Nu mai rezist. Emigrez. Trimite-mi la Berlin lista cu noile modificări.”

Iac-aşa era pe vremuri, boieri dumneavoastră, başca, absolut de necrezut, autofinanţarea Teatrului! Da’ cine (şi de ce) să mai ştie...

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cine să mai ştie....
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 9 voturi
Cine să mai ştie...5.059

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei

Reteta Zilei

Bucataria pentru toti Sirop de morcov cu mere (Bem-Bem făcut în casă) Cei ce au copilărit înainte de decembrie 1989 își mai amintesc, probabil, despre un fel de sirop pentru copii, care se găsea în sticle de un litru în orice magazin alimenar și era făcut dim morcovi și mere. Acest nectar... Citeşte