Cătălin MIHULEAC

Muzica rock este încă de la origini un fel de proprietate personală a britanicilor şi americanilor, dar uite că – foarte tiptilescu - s-au mai strecurat în perimetru şi alte naţii, că loc era destul.

Au fost olandezii – cu formaţii ca „Focus” şi „Golden Earring”, aceasta din urmă aducând Olandei mai multă valută decât exportul celebrelor mărci de brânzeturi olandeze; s-au mai strecurat cu tupeul lor binecunoscut şi nemţii – cu „Scorpions” sau „Kraftwerk”, aceştia din urmă fiind consideraţi versiunea electronică a beatles-ilor... Au avut loc şi italienii, cu nume ca „I pooh”, grup care a concertat cândva şi în România; şi-au spus cuvântul apăsat şi grecii – cu formaţia „Aphrodite’s child” – „Copchilu’ Afroditei”, unde prestau cot la cot Vangelis şi Demis Roussos.

Dar şi-au făcut simţită prezenţa, printr-un profesionalism care a încercat să disloce ideile preconcepute, şi naţiile din blocul comunist. Fără discuţie, una dintre cele mai mari formaţii rock din lume este „Omega”, care vine din Ungaria. Muzica formaţiei „Omega” este de-un rafinament şi de-o complexitate deosebite, iar „ The girl with pearl’s hair” - „Fata cu perle în păr” - este o baladă rock care bate la cur multe creaţii de referinţă ale zeilor omologaţi, trăitori în olimpul acestui gen de muzică. Vă rog să-mi faceţi plăcerea de a o asculta, ca să nu spuneţi că bat câmpiile.

Dar oare românii chiar s-au lăsat sufocaţi de cenzură şi au stat cu mâinile în sân ? Eu zic că nu. Am revăzut şi reascultat cu plăcere, graţie unei emisiuni televizate, muzica formaţiei „Mondial” - a nu se confunda cu formaţia pentru nunţi „Mondial din Brăila”. Aşa că pot spune, fără vreo teamă că mă înşel: cântece ca „Atât de fragedă”, „Iubire, bibelou de porţelan”, „De va veni la tine vântul” sau „Primăvara” – toate pe versuri ale unor poeţi români mai mari şi mai mici - şi-ar avea loc în orice antologie rock.

Vă rog să-mi faceţi plăcerea de a le asculta, ca să nu spuneţi că bat câmpiile.