Cătălin MIHULEAC

Cunoaştem din observaţiile sociologice de zi cu zi categoria aceea largă a bărbaţilor mămoşi pe vecie, care îşi aleg partenera de viaţă după asemănarea fizică a mamei lor. Psihanaliştii şi alţi sondori încercaţi ai sufletului omenesc au găsit explicaţii savante pentru această opţiune, dar faimosul „Cartier roşu” din Amsterdam ţi-i scoate în cale pe bărbaţii care îşi aleg şi partenerele de sex, nu doar pe cele de viaţă, după chipul şi asemănarea mămicii.

Nu e de mirare, deci, că, alături de fete cu frumuseţea învelită în piele aurie - care se prind în lupta dreaptă a perfecţiunii trupeşti, poate şi a perfecţiunii intelectuale, căci au chipuri inteligente -, întâlneşti în celebrele vitrine şi femei trecute, slăbănoage cu pielea obosită sau grăsance ofilite, cu burta şi coapsele înfofolite în pledurile nenumăratelor valuri tremurătoare de şunci.

Par muieri de treabă, au alură de gospodine care şi-au lepădat, cu cinci minute înainte să se expună în vitrine, capoatele şi basmaua. Îţi zâmbesc din mijlocul unor feţe trecute, îşi tremură ademenitor celulita şi îţi fac semn cu degetul să te prinzi ca muşteriu în piuliţa lor atinsă de rugină. Babuşte amabile, albe sau negrese cât malul, apropiate sau chiar sărite de şase decenii de viaţă, care dacă te ating cu melesteul dosului de palmă te domesticesc de nu te vezi. Poate că o fi şi ăsta un motiv pentru care au căutare. Femele cu crupe de iepe de tracţiune şi umeri de tauri, nişte roberte anastase sau mioare mantale cu 15-20 de ani în plus faţă de originale.

Care le-o fi clientela? Stai, pândeşti, te dumireşti, te cruceşti. Intră să se înşurubeze în ele inşi mititei, ca nişte băseşti insignifianţi, intră adolescenţi atinşi de chemările neclare ale lui Oedip, dar intră – şi abia aici e aici!– destui bărbaţi aspectuoşi, care dau impresia că au dat în orbul găinii şi au confundat frumosul cu urâtul.

Apropo de găină. Proverbul acela cu găina bătrână şi ciorba bună (ciorba sexuală) se aplică de minune în vitrinele „Cartierului roşu” din Amsterdam.