Narcis SIRETEANU

E momentul când se mută frumos şi cu efecte pe termen dacă nu lung, măcar lunguieţ, pe tabla de şah numită România. Iaca o pildă, aburindă ca o pită scoasă de la cuptor: nu vi se pare că bate la ochi modul cum se încalecă cele două ieşiri simultane de pe scenă, una fiind demisia lui Mihai-Răzvan Ungureanu de la şefia securiştilor externi, alta fiind brânca aplicată de ursul penal stâncosului Vasile Blaga?

Se ştie că funcţia de şef al spionajului român e confortabilă, plăcută şi fără cine ştie ce consum cerebral. Bei şampanie cu personalităţi internaţionale, călătoreşti enorm şi nu oricum, ai acces la tot ce e mai delicios în viaţă... Capeţi influenţă, dobândeşti putere, şi-ncă ce putere... Ar demisiona cineva sănătos la scăfârlie dintr-un astfel de paradis?

Într-o singură situaţiune ar demisiona: doar dacă i s-ar prezenta o perspectivă şi mai îmbietoare, cu şi mai multă influenţă, cu şi mai multă putere. Şi care ar fi acea perspectivă, demnă nu de paradis, ci de supraparadis?

Păi, să spunem că spectrul funcţiei de şăf al celui mai greu partid de opoziţiune. Unde insul în discuţiune ar deveni vizibil ca un astru pe bolta naţiunii. Iar din această largă vizibilitate, cu puţin noroc, se poate naşte o candidatură cu mari şanse la fotoliul de preşedinte... Că-n melcul congelat numit Iohannis nimeni nu prea mai crede. Nici măcar el, dacă o fi crezut vreodată. 

Simultan cu asta, ieşirea lui Blaga de pe tablă înseamnă că se eliberează şi funcţia de copreşedinte PNL, şi cea de şef de campanie electorală a principalei formaţiuni de opoziţie. Două fotolii rămân libere, prin urmare. Două fotolii numai bune ca să se aşeze în ele poponeaţa zglobie a lu’ nen’tu Mihăiţă-Răzvănel, cel vivac ca un prâsnel.

Vivac ca un prâsnel şi – trebuie subliniat, fără umbră de ironie - foarte cinstit, în comparaţie cu specimene alde Blaga şi şleahta dumisale.