Gabriel MANȚĂ

S-au brodit cumva lucrurile, astfel că în etapa a doua a Ligii Campionilor am avut parte de un duel germano-spaniol pe trei fronturi. Doar Sevilla şi Leverkusen s-au consolat cu nişte francezi la ceas de seară, cât pe ce să învingă amândouă cu 1-0, dacă nemţii nu erau egalaţi la ultima fază! Poate nu întâmplător, şi la confruntarea directă tot echipele din Bundesliga au avut de pierdut... Mai întâi, Borussia Dormund a primit-o pe Real Madrid pe superbul ei stadion, în faţa superbului ei public. Deşi faze frumoase au fost cu duiumul, golurile s-au dat mai mult pe bază de noroc, de ambele părţi. La final, senzaţia a fost că scorul de 2-2 răsplătea echitabil prestaţia celor două echipe. Ronaldo a mai reuşit un gol frumos, lovind cu capul „de unde vine”, numai că se afla fără echivoc în poziţie de ofsaid, ceea ce-i făcea protestele un pic ridicole. A doua zi, miercuri, nu ştiai ce să alegi între Atletico Madrid - Bayern Muenchen şi Borussia Moenchengladbach - Barcelona. Tot butonând între ele, se făcea că la pauză conduceau gazdele cu 1-0, teoretic împotriva calculelor hârtiei. Rezerva de a considera surprinzător acel 1-0 vine în ceea ce-o priveşte pe Atletico, considerată încă ruda mai săracă a Realului şi a Barcelonei, deşi palmaresul şi continuitatea ultimilor ani ar trebui s-o recomande ca pe o forţă de primă mărime. Iar faptul că scorul s-a păstrat şi la final vine s-o confirme. În schimb, dincolo, o echipă catalană fără Messi şi deci, îndrăznesc s-o spun, fără zvâc, a reuşit să întoarcă rezultatul, beneficiind şi de o şansă generoasă la golul lui Pique. Aşadar, fotbalul german, campion mondial şi vicecampion european, la nivel de club a reuşit doar un punctuleţ din nouă posibile în faţa fotbalului spaniol, fost campion mondial şi european. De urmărit dacă această discrepanţă se va păstra şi în penultima etapă, atunci când sunt prevăzute meciurile retur. Nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru fotbalul german, ca să-l parafrazăm pe neamţul Daum!