Testarea răbdării

Iată că s-a produs şi evenimentul despre care tot vorbim de niţică vreme: redebutul lui Gheorghe Hagi ca selecţioner al echipei României, la distanţă de exact un sfert de veac de la precedenta sa înscăunare, când a ratat calificarea la Campionatul Mondial din 2002, în urma unei nefericite „duble” contra Sloveniei. De atunci încoace, Gică Hagi a condus propria sa afacere pe bază de fotbal, aşa-numita „Academie Hagi” din Ovidiu. Ceea ce a produs domnia sa acolo s-ar putea rezuma astfel: un număr de mediocri numai buni să umple nişte goluri din echipele de împiedicaţi din România, plus câţiva mai norocoşi, care au păcălit nişte echipe submediocre din ţări cu fotbal tot second-hand, devenind astfel şi numai buni de selecţionat în reprezentativa ţării, că doar nu-i de colea să joci în străinătate! Unul dintre exemple este chiar numitul Florinel Coman, unu’ care şi când ere bun era prost! Adică vopseaua dată în strat gros pe împiedicatul ăsta nu a reuşit decât să ia fața fraierilor. Dar ăia care am mai văzut niţel fotbal nu putem fi nicicum convinşi că unul care între 2015-2017 (adică în vârstă de 17-19 ani) a jucat la Viitorul lui Hagi în 44 de meciuri, înscriind numai 6 goluri, este vreun superdotat. Acum, la 28 de ani, a reuşit să nu fie bun nici de Al-Gharafa, după ce Cagliari s-a păcălit luându-l sub formă de împrumut şi l-a introdus în 2025 în crâmpeie de meci, în care a înscris fix 1 gol! Ei bine, noul selecţioner ni l-a prezentat drept marea speranţă a actualei reprezentative, ceea ce pe mine, zău, m-a îngrozit. Ştiu că Hagi nu are cum deveni o somitate printre antrenori (ştiţi şi dv de ce!), dar măcar să primenească şleahta de neisprăviţi, chiar am sperat. Ei bine, constat că nu e în stare decât de acelaşi jegos joc la alibi, cu aceiaşi neisprăviţi „cu nume” (pe bază de vopsea!) în teren, de care mi se face silă numai când aud, şi care nu vor avea niciodată un succes notabil, fiindcă sunt născuţi loseri. Gică, răbdarea ne-ar ţine o vreme, dacă ai avea măcar curaj în loc de ştiinţă. Fără el, nici răbdarea noastră nu există.