Sfântul Ierarh Nifon, sărbătorit duminică

Sfântul Ierarh Nifon s-a născut în Tesalonic din părinți binecredincioși și a primit la botez numele Nicolae. După moartea tatălui, Nicolae a fost dat la învățătura cărților sfinte. Fără știrea dascălului și a mamei sale, a urmat pe un monah învățat, Iosif, cu care a ajuns la Epidar, unde a rămas alături de vestitul pustnic Antonie, care l-a tuns în călugărie, dându-i numele Nifon. După căderea Constantinopolului sub turci, în 1453, călugărul Nifon s-a dus la Sfântul Munte Athos, așezându-se la Mănăstirea Pantelimon, apoi a pustnicit în peștera Krughi. A fost făcut schimnic la Mănăstirea Dionisiu. A fost ales mitropolit al Tesalonicului, iar după doi ani patriarh al Constantinopolului. Datorită uneltirilor unor clerici, Nifon a fost exilat la Mănăstirea Sozopoli. După doi ani a ocupat din nou scaunul de patriarh al Constantinopolului; însă după scurtă vreme, împăratul l-a exilat în Adrianopol. Domnitorul Țării Românești Radu cel Mare (1496-1508) l-a adus pe Nifon în Țara Românească, în anul 1504, pentru a conduce și reorganiza Biserica. Ajungând la un conflict cu domnitorul, Nifon a blestemat pe domnitor și s-a retras în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Vatoped, apoi la Mănăstirea Dionisiu, unde a murit la 11 august 1508. Ajungând domnitor, Neagoe Basarab, care fusese fiu duhovnicesc al Sfântului Nifon, a trimis la Sfântul Munte Athos o delegație ca să aducă în Țara Românească moaștele Sfântului Nifon „ca să curățească greșeala Radului și a altora, care făcuse rău sfinției sale“. Sicriul cu trupul Sfântului Nifon a fost așezat deasupra mormântului lui Radu cel Mare. Apoi, moaștele Sfântului Nifon au fost așezate într-un sicriu de argint poleit cu aur și înfrumusețat cu pietre scumpe și înapoiate Mănăstirii Dionisiu. Călugării acestei mănăstiri au dăruit lui Neagoe Basarab capul și o mână din moaștele sfântului, care au fost așezate în mănăstirea zidită de Neagoe Basarab la Curtea de Argeș.