Sfântul Foca, patron al arșiței și al incendiilor provocate de fulgere

Sf. Mucenic Foca a trăit în zilele împăratului Traian, în Sinope, strălucind cu toate faptele cele bune și cu petrecere neprihănită. Fiind creștin, a fost prins și dus la judecată înaintea prefectului cetății, African. Când a început African a huli pe Hristos și a face rău sfântului, s-a produs un cutremur; căzând, acesta împreună cu slujitorii lui, au rămas pe jos, fără suflare. Dar l-a înviat sfântul, căci
l-a rugat femeia acestuia. După aceea l-au dus la împăratul Traian și, mărturisind pe Hristos, Sf. Foca a fost chinuit cu cruzime, fiind în cele din urmă aruncat într-o baie fierbinte, unde, rugându-se, el și-a dat sufletul lui Dumnezeu. Sărbătoarea „Aducerea Moaștelor Sf. Sfințit Mc. Foca” face parte din categoria zilelor de peste an ce se bucură de mare atenție și cinstire.
Tradiții
23 iulie – „Opârlia” – Sf. Sfințit Mc. Foca
* Sfântul Foca este rău de foc; se ținea pentru ca gospodarii să fie feriți de foc și de pagubele aduse de acesta. Femeile nu găteau nimic la foc; nu se aprindea nici măcar un fir de pai; bărbații nu îndrăzneau să fumeze.
* Sărbătoarea se ține, căci oamenii cred că e rea de arderi.
* Un om a făcut claie de fân în această zi. Femeia l-a certat, spunându-i că-i rău de trăsnet, dar omul n-a ascultat-o. Seara, venind o ploaie cu trăsnete și fulgere, a trăsnit claia.
* Se lucrează numai până la amiază.
* Provoacă arsuri pe corp, dacă nu i se prăznuiește ziua; Foca se ține ca să ferească recoltele de opăreală.